Cred că sunt prea puțini românii care se pot lăuda că au ratat seria Matrix, iar pentru asta nu e de vină apetitul românului pentru cultură, ci mai degrabă că filmele seriei sunt rulate și răs-rulate de televiziuni, așa că e cam greu să-ți scape. Chiar dacă finalul trilogiei nu se ridică la nivelul peliculei de debut, Matrix rămâne un fenomen nu doar din punct de vedere cinematografic. Astfel, în prima parte a trilogiei, există o scenă din care avem ce învăța, dar cât se poate de reprezentativă pentru ceea ce se întâmplă în societatea românească.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
La un moment dat, Cypher, magistral interpretat de Joe Pantoliano, servește masa la restaurant în tovărășia Agentului Smith – Hugo Weaving, mult mai bun decât în Stăpânul Inelelor. Și, în timp ce savurează o friptură inexistentă pune la cale detaliile trădării. Nici nu dorește prea mult… Să fie băgat înapoi în cuvă, să i se șteargă orice amintire a zilelor petrecute în crunta libertate, iar rețeaua să-i ofere o iluzorie viață de miliardar. Practic, el nu dorea să trăiască o viață mai bună, ci doar iluzia acesteia. Nu vi se pare că acest episod se întâmplă în jurul nostru? Și se întâmplă din ce în ce mai des, dar pe altă coordonată. Astfel, nostalgicii au ajuns să regrete niște chestii care nu s-au întâmplat decât în capetele lor, poate nici măcar acolo.
Cum se nimeresc doi martori de-ai lui Ceaușescu într-un mijloc de transport sau pe aiurea, află îndată toată lumea. Ce bine mai trăiam noi pe timpul lui Ceaușescu, ce exporturi făcea țara asta și ce locuri ocupa în lume în cadrul ierarhiilor…
Nu poți să ignori astfel de specimene pentru că vorbesc tare, să audă tot omul ce țară am avut și în ce hal am ajuns. Și, de-a lungul timpului, am observat o evoluție a ceaușismului în sufletele oamenilor. Dacă acum ceva ani nostalgicii susțineau că „erau și lucruri rele, dar erau și lucruri bune, dădea locuri de muncă, garsoniere și butelii” și „a plătit datoria externa” acum toată domnia lui Ceaușescu e rememorată la superlativ. Totul era bun, trăiam bine, nu ne lipsea nimic. Eram cei mai fericiți, cei mai grozavi de pe fața pământului.
Săptămâna trecută vreo câțiva nostalgici behăiau să audă tot trecătorul cât de bine era în Epoca de Aur. Apa minerală la un leu, pâinea tot pe acolo, cincisprezece lei kilogramul de carne și „cel mult” cinci lei litrul de ulei. Și era respect, nu ca acum, oamenii se ajutau între ei… Unul n-a pomenit de frigul din case, de Securitate și de faptul că oamenii ăia plini de respect și gata să te ajute mai erau și gata să te toarne la organe pentru vina de a trăncăni ce nu trebuie.
Ca unul care a prins acei ani m-am întrebat de unde le scot? De unde și unde „cel mult cinci lei” litrul de ulei? Păi ce, uleiul ceaușist se vindea la litru? Se vindea la sticle de jumătate, dintre care multe erau „reciclate” la fabricile de bere, cu consecințele de rigoare. Și era vreo opt-nouă lei. Sticla de jumătate, nu litrul. Pâinea era un leu? Era de trei ori mai scumpă și se dădea pe cartelă, la fel și carnea aia care era cincisprezece lei, doar că înmulțit cu trei și asta la nivel oficial, deoarece dacă țineai morțiș să ai carne pe masă trebuia să scoți mult mai multe parale din buzunar.
Cu fiecare zi ce trece, Ceaușescu e tot mai regretat, iar nostalgicii ajung să depene amintiri care nu au existat niciodată în realitate, ci au fost băgate în creierele lor temeinic spălate de televiziunile de partid. Iar informația, odată moșită, e dată mai departe și crește asemenea voinicului din poveste, infestând și generațiile care s-au născut după Epoca de Aur. Cum să nu ajungă tinerii din ziua de azi să vorbească cu evlavie despre Ceaușescu și Savantă când cei trecuți prin Epoca de Aur le bagă în cap că atunci a fost bine și mai dau și exemple de prețuri sau activități atractive? Că atunci îmi permiteam să ies în fiecare duminică la grătar… Unde erau grătarele, năuci dumneavoastră? În ce Matrix ați trăit de-l vreți înapoi? Treaba proastă cu Matrixul vostru e că, dacă o să revină, o să trăiți ceea ce ați trăit cu adevărat pe vremea tartorului de la Scornicești, nu fantasmagoriile pe care le aveți acum în cap.
