Cum îi mai place românului să-și complice viața! Ce simplu ar fi fost dacă în locul lui Nicușor Dan astăzi era președinte George Simion! Nu întâlniri la Cotroceni, nu dezbateri, nu negocieri, nu stres, nu nimic! În plan politic situația ar fi fost extrem de simplă. PSD ar fi dat mâna tovărășească cu AUR și ar fi format o majoritate de cel puțin 60%, validarea noului guvern fiind o chichiță legislativă de doi bani. Ar fi trecut prin Parlament așa cum treceau trenurile rapide pe vremuri, prin Dolhasca, adică nu opreau niciodată în localitatea de baștină a lui Arșinel. Prim ministru ar fi fost numit, normal, Călin Georgescu, iar în componența Guvernului s-ar fi regăsit măcar 12 miniștri PSD, 10 AUR, 3 de la SOS, 3 de la POT și probabil unul de la minorități care, cu cei 19 parlamentari, ar fi fost ademeniți de maestrul de ceremonii, adică PSD, la guvernare. Ce, adică unde pot mânca atâția miniștri nu mai încape și unul de pripas, adică de la minorități? Și uite-așa, înfășurați în Tricolor, cu Doamne-ajută în vorbe și cu Doamne dă-ne în gând, noii conducători s-ar fi apucat de treabă. Ce frumos! Ce emoționant! Cât privește gestionarea datoriei publice, modalitatea de acțiune ar fi fost foarte simplă. Liberalii, udemeriștii, useriștii și Băsescu ar fi fost scoși drept țapi ispășitori, adevărați trădători de neam și de țară, și drept urmare jumătate din problemă (adică atunci când știi vinovații) ar fi fost rezolvată. Cât despre astuparea găurilor de la buget, nimic mai simplu: ieșirea din UE, naționalizarea resurselor naturale, dar și a marilor averi dacă proprietarii nu erau poziționați politic pe coordonate corecte. Această ultimă măsură ar fi atras către partidele din arcul guvernamental o mulțime de adepți, fapt care ar fi condus la îngroșarea PSD și AUR atât de mult, încât majoritatea din Parlament s-ar fi dus către 80 la sută. Reorientarea politică ar fi îndreptat corabia nației, normal, cu prora către Moscova. Schimburile comerciale cu rușii ar fi cunoscut noi valori sau, mă rog, valențe: noi le-am fi dat petrol, grâu, iar ei ne-ar fi luat energie electrică, păduri ș.a. Și probabil ne-ar fi dat…gaze în prostie! Lăsând gluma, ironia și bășcălia la o parte, simt nevoia să găsesc o singură explicație la tot ce se întâmplă azi în țară și în afara ei: trăim într-o lume nebună! Din păcate, această explicație, oricât de mult ar excita pe unii, pe mine nu mă satisface decât parțial. Când afirm acest lucru, mă uit pe niște cifre și mă iau toate damblalele! Așadar, de când e omul pe pământ au avut loc cu mult peste 10 mii de războaie crâncene în care au murit nu numai soldați, ci și copii, femei, bătrâni. Cine a fost de vină? Normal că nu pătura de jos, adică victimele. Vinovați au fost conducătorii care i-au mânat în luptă. Pentru ce au luptat ei? Pentru a le satisface dorința de măriri și de bogății a conducătorilor. Așadar nimic nu e nou sub soare, lumea fiind nebună din prima zi a existenței sale. Apoi, să nu uităm că aproape o sută de milioane de oameni și-au găsit sfârșitul în așa-zisele războaie religioase. Da, religia, cea care trebuie să-l înalțe pe om, cea care propovăduiește dragostea de aproape, milostenia și nu în ultimul rând cele 10 porunci dintre care una e „să nu ucizi” a fost generatoarea unor sângeroase războaie. Evident că și acest exemplu ne arată că dintotdeauna lumea a fost nebună. Drept urmare, să nu ne alintăm în aceste timpuri și să spunem la tot pasul că trăim într-o lume nebună! Cel puțin noi, românii, am trăit (și încă mai trăim!) în aceste ultime două decenii niște vremuri de povestit la nepoți și strănepoți. Adică bune! Fără războaie, fără pandemii (cea din 2020 a fost mic copil pe lângă pandemiile de ciumă, holeră și altele, consemnate în istorie!) fără foamete, fără prea multe griji. Revenind la falia creată în societatea românească pe care o descriam ipotetic în debutul acestor rânduri, oricât de mult am accelera și marșa pe ideea că „trăim într-o lume nebună”, evident că realitățile ne contrazic. Încă nu am văzut și nu am trăit totul. Dacă intoleranța, ura, homofobia, xenofobia, fanatismul religios, prostia, până la urmă, vor ajunge să ne ghideze existențele atunci, da, lumea nebună va fi acasă la ea pe meleagurile noastre. Iar ceea ce ar trebui să știe orice român sau orice om, până la urmă, se referă la sursa, la scânteia care poate aprinde gazul răspândit cu generozitate de către niște lideri politici sau religioși și de către niște formatori de opinie plătiți pentru a propovădui idei răstălmăcite și fasonate, aduse din condei la tema dorită. Și iată că am ajuns la sursa primară a scânteii: manipularea, diversiunea, dezinformarea. Toate aceste acțiuni se desfășoară sub stricta supraveghere a conducătorilor și îi au ca actori pe slujbașii din servicii. Cam asta este ecuația statului. De drept, dictatorial, paralel sau cum l-or mai fi numind unii. Statul este așadar tăticul lumii nebune. Din cele mai vechi timpuri și până azi…