Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că ai noștri trebuie să prezinte planul mâine, în ședința ECOFIN. Ce mai este și asta? Este Consiliul Afaceri Economice și Financiare, organismul Uniunii Europene pentru politici economice, impozitare și reglementarea serviciilor financiare, format din miniștrii economiei și finanțelor din statele membre, cărora li se adaugă comisarii europeni cu portofolii relevante în domeniu. Adică mâine trebuie să arătăm Europei că ne-am făcut temele, altfel riscăm să pierdem banii din fondurile pentru redresare, din cele de coeziune și, mai ales, să pierdem și bruma de încredere pe care instituțiile continentale o mai au în noi.
Angajarea răspunderii este procedura cea mai rapidă prevăzută de Constituție, pentru cazurile dictate de urgențe cum este cea de astăzi. Guvernul poate adopta astfel reglementări fără dezbatere în Parlament. Poate fi contestată în termen de trei zile, prin moțiune de cenzură. Cum coaliția de guvernământ dispune de o majoritate confortabilă în Parlament, șansele ca o eventuală moțiune de cenzură să treacă sunt zero. Nu mai reiau principalele măsuri, sunt deja cunoscute – cota TVA va fi de 21%, iar cea redusă de 11%, se majorează mai multe taxe și impozite, cresc accizele pentru țigări, alcool și carburant, plata CASS va fi aplicată și pensiilor peste 3.000 de lei etc. Va urma foarte curând și un al doilea pachet, pentru reforma structurală a instituțiilor.
Am înțeles cu toții, reformele sunt necesare fiindcă altfel țara intră în incapacitate de plată. Numai că, sub necesitatea reformei, Cabinetul Bolojan taie de la cei mai vulnerabili. Așa cum a făcut și cuplul Băsescu-Boc acum 16 ani. Măsurile propuse aruncă întreaga povară a ajustărilor bugetare pe umerii clasei de mijloc și ai celor care abia se țin pe linia de plutire. Ni se spune că este nevoie de „disciplină”, „eficiență” și „evaluare”. Însă – în loc să înceapă cu combaterea evaziunii fiscale, cu taxarea marilor averi și cu tăierea privilegiilor politice – veniturile nesimțite de la vârfurile instituțiilor statului, pensiile speciale și sinecurile rămân deocamdată neatinse.
Se vorbește despre evaluarea funcționarilor publici și despre restructurarea ministerelor. Cine va face evaluarea? Tocmai cei care numesc și păstrează politruci de partid în funcții cheie. Totul se va transforma într-un paravan pentru epurări politice și eliminarea celor incomozi. Ce garanții avem că promisa reformă structurală va promova meritocrația? Niciuna, fiindcă în componența noului guvern se află mai mult de jumătate dintre cei responsabili pentru dezastrul actual.
Nu vedem o reformă a Administrației Fiscale, nu vedem o taxare a profiturilor offshore, nu vedem măsuri pentru reducerea evaziunii din agricultură sau din construcții. Vedem, în schimb, noi taxe pentru micii investitori, PFA-uri, pensionari, profesori care dau meditații, tineri care lucrează online. Vedem austeritate în satele unde școala are două sobe și un profesor pentru trei materii și în orașele mici, în care suspendarea investițiilor echivalează cu un arest la domiciliu pentru cetățeni. Guvernul Bolojan pare convins că România poate fi tăiată, comprimată, reorganizată, ca o întreprindere falimentară. Doar că România nu e un SRL. Este o țară cu oameni reali, care suferă, muncesc și speră. Reforma ar fi trebuit să înceapă cu cei privilegiați, nu cu cei obosiți. Cu cei care au furat, nu cu cei care muncesc pe rupte. Cu cei care conduc, nu cu cei care îndură. Așa cum se desfășoară acum, această reformă este profund imorală. Clasa politică și atârnătorii ei se salvează din nou.
