O bună bucată de timp am tolerat, sau altfel spus am lăsat de la mine atunci când a fost vorba de disputele cu caracter politic. Întâi și întâi mă întorceam în mine și frământam ideea, evenimentul sau știrea cu pricina, până când o reduceam aproape la absurd ca să-mi pot face cât de cât o idee justă și corectă. Și fără să mă laud sau să vreau să epatez, concluziile frământărilor mele interioare nu difereau prea mult de poziția adoptată inițial. Apoi, puneam contrele „opozanților” pe neștiință, neinformare, dezinformare chiar, sau înțelegere eronată. Din aceste motive am încercat, cu menajamente evident, să atrag atenția unora despre eroarea în care se zbat mai abitir ca peștii pe uscat. În zadar! Atunci mi-am dat seama că nu mă luptam cu neștiința, ignoranța sau incapacitatea de înțelegere, ci cu îndârjirea, ofuscarea, frustrarea. Acum să nu credeți cumva că m-am simțit vreodată în postura deținătorului adevărului universal! Nu, nici pe departe! Numai că părerile și aprecierile mele de la un moment dat s-au transformat în timp în certitudini, în fapte concrete. Din aceste simple dar complexe considerente am ajuns la situația în care mi se pare efectiv pierdere de timp orice încercare de desfundare a minții vreunui îndârjit, ofuscat sau frustrat. Nu, tovărășeilor! Nu îmi mai bat capul cu voi, vă elimin din preajma mea sub orice formă civilizată cunoscută și nu mai vreau să am vreo tangență cu voi. Nici la bine, nici la rău. Și uite-așa, îmi vin în minte înțeleptele cuvinte ale bunicului meu: „Pe calic să nu-l ajuți, nici pe proastă să n-o…!” Cum s-ar spune, fiecare cu treaba lui, fără intersecții de idei, fără intersecții…materiale. Mai ales pe rețelele de socializare unde, observ, s-au trezit toți neisprăviții să fie deștepți. Bine, nimeni dintre noi nu e complet finalizat, loc de evoluție este bugăt, numai că unii își doresc cunoașterea doar ca un scop în sine și numai dacă aceasta se mulează perfect pe profilul lor. Ceea ce, evident, nu este cu putință. Am postat în urmă cu ceva timp o scrisoare deschisă adresată lui George Simion, președintele AUR. Efectele nu au întârziat să apară. Am realizat din nou că amiciția pe FB ține de la prag și până la ușă. De altfel, știam exact care va fi feed-back-ul, știam cu o oarece aproximație cine și cum va aprecia mesajul din text. Un mesaj care nu este altceva decât o chemare la meditație, o chemare la analiză coerentă și corectă a situației din România zilelor noastre. În proporție de peste 90 la sută, părerile exprimate au fost sub spectrul normalului, al obiectivității și realismului. Frustrații, ofuscații și îndârjiții ori s-au abținut cu mare greutate să comenteze, ori au dat cu oiștea-n gard lansând probleme perpendiculare de-a dreptul cu subiectele expuse în scrisoare. Una peste alta, am constatat că am peste 90 la sută de amici pe FB drept oameni de calitate, cu mintea limpede la ei. Ceilalți 10 la sută (cifra este în scădere vertiginoasă întrucât m-am hotărât să-i elimin chiar și pe cei mai apropiați…apropiați!) nu mai au vindecare deocamdată. Doar după ce va veni Mesia de Simion la butoane, după o legislatură de habarnism politic și măsuri revanșarde, doar atunci este posibil să li se ducă voalul îmbâcsit de pe ochi. Dar, după cum le văd eu îndârjirea și frustrarea, tare mă tem că nici atunci. Și nici nu mă mai miră. Când vezi ce se vântură pe rețele, câtă siguranță de sine emană indivizi care ieri învățau alfabetul logicii, dar azi dau lecții de geopolitică și strategie economică, nu te mai miră nimic. Ba mai mult, dacă îndrăznești să pui o întrebare firească sau să exprimi o nedumerire, ești imediat catalogat drept trădător globalist. Ăștia sunt noii profeți ai patriei, ghidonați nu de idei, ci de resentimente.Am ajuns în situația penibilă în care adevărul e tolerat doar dacă se potrivește cu furia majorității. Orice nuanță, orice tentativă de a explica, de a aduce echilibru, e considerată pactizare cu inamicul. Dar ceea ce mă doare e că se pierde dialogul. Nu ne mai ascultăm unii pe alții. Ne urlăm punctele de vedere în gol și ne mirăm că nu le aude nimeni. Păi cum să le audă, când fiecare e cu dopurile ideologice în urechi? Când fiecare are certitudini beton și niciun semn de întrebare? Asta nu mai e societate, e o mulțime în derivă. Drept urmare încerc, pe cât pot, să-mi păstrez cumpătul. Să nu răspund la agresivitate cu agresivitate. Dar oricât de calm ai fi, nu poți ignora că linia roșie a fost de mult depășită. Iar dacă nu spunem nimic, ne trezim că suntem parte din peisajul tăcerii. Și eu nu vreau să fiu peisaj. Prefer să fiu țintă, dar verticală, decât martor mut, dar comod. Așadar, scriu. Și voi mai scrie. Nu pentru că sper să schimb lumea, ci pentru că nu pot să tac atunci când văd că lumea se rostogolește spre un nou haos cu zâmbetul pe buze și pumnii strânși. Măcar să rămână cuvintele. Să se știe că unii n-au fost orbi. Nici surzi. Nici tăcuți.
O scrisoare nicidecum pierdută – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Este de unde tăia – Ciprian MITOCEANU, scriitor
România traversează o perioadă foarte dificilă, dar asta o știam deja. Practic, suntem încă în tranziție spre economia de piață funcțională; nimic nou sub...
Editorial
Scrisoare deschisă adresată domnului George Simion – Dumitru MONACU, scriitor
Cetăţene George,
Nu-ţi spun nici „dragă domnule”, nici „tovarăşe”, nici altfel. Te apelez simplu şi clar: cetăţene! Căci, până la urmă, în acte, în drepturi...
Editorial
E diferență între sacrificiu și sabotaj – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care...
Editorial
Nimic despre decalajele dintre regiuni – Virgil COSMA, jurnalist
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Botoșani
cer acoperit de nori
16.6
°
C
16.6
°
16.1
°
86 %
6.7kmh
100 %
vin
18
°
S
26
°
D
28
°
lun
32
°
mar
29
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
La ce scumpiri se anunţă, în curând o să circulăm toţi cu jumate de maşină.
EDITORIAL
România traversează o perioadă foarte dificilă, dar asta o știam deja. Practic, suntem încă în tranziție spre economia de piață funcțională; nimic nou sub...
EPIGRAMA ZILEI
Definiția lui, sare
Din știutele tipare :
Un individ oarecare
Ce înșală la … cântare!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...