Chiar e nevoie de CCR? – Dumitru MONACU, scriitor

Orice lege care funcționează pe teritoriul patriei ar trebui să fie atât de clară și la obiect încât pentru orice cetățean român care dispune de un nivel mediu de instruire (mă refer la școală, evident!) să nu fie absolut nicio problemă în înțelegerea și interpretarea ei. După atâția ani și atâta incompetență în domeniu (mă refer, desigur la mediul juridic din perioada postdecembristă!) lumea a ajuns să înțeleagă că chichițele avocățești care permit ieșirea de sub acuzație a unui sau altui infractor dovedit nu sunt altceva decât lacune legislative. Mai ales că ele, chichițele, se regăsesc aproape la orice pas, aproape la orice proces indiferent de natura lui. În aceste condiții, e normal să ne punem întrebări, ba chiar să ne îndoim de justețea…justiției. O fi ea, justiția, putere în stat dar trebuie să recunoaștem că e putredă tare. La fel ca și celelalte două puteri, de altfel. O asanare a societății nu se poate realiza sub nicio formă fără corecții majore în cazul celor trei puteri. Cum despre Parlament (putere legislativă) și despre Guvern (putere executivă) am tot scris, vorbit și comentat, iată că a sosit momentul să dăm Cezarului ce este al Cezarului, adică să dăm cetățeanului datele concrete despre o putere care în ultima vreme defilează cum vrea ea prin jungla democrației românești. Și cum peștele de la cap se-mpute, când vorbim de justiție trebuie musai să amintim de CCR, această instituție care ori de câte ori are un interes, bagă fuștelul în roata căruței ce se vrea ajunsă la autostradă. Ultimele demonstrații de forță, de părtinire și de nesimțire ale respectivei instituții se referă, desigur, la pensiile speciale. După cum bine știm cu toții, România este la momentul actual în situația critică de a pierde o basculantă de bani din cauza aroganței și a subiectivismului judecătorilor de la CCR. Nu voi mai aminti aici de condițiile absolut nesimțite de care beneficiază magistrații odată cu ieșirea la pensie. Niște condiții care, într-o țară normală, ar fi fost tratate pe măsură, cu demonstrații stradale, cu luări de poziție ferme, cu măsuri drastice. Discriminarea care există la momentul actual între profesia de magistrat și oricare altă profesie, ar trebui să reprezinte exemplul negativ suprem sau subiectul de lucru de pe masa celor de la CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării). Suntem oare cetățenii României de două categorii? Unii cu bube în cap și unii cu stea în frunte? Categoric, nu! Și în acest context, o altă instituție, Avocatul Poporului, doarme în papuci și nu mișcă niciun pai în această problemă care i-a intrigat până și pe oficialii europeni. Cum Dumnezeu, să ai pensie egală cu salariul, când tu nu ai cotizat decât cu niște firimituri la fondul respectiv, ai avut un salariu baban și pe deasupra, ieși la pensie la aproape 50 de ani? Bașca, rezultatele muncii! Și aici mă refer la atâția hoți și bandiți care au devalizat statul român și li s-au prescris pedepsele sau au fost „ajutați” să-și trăiască, bieții de ei restul vieții în alte state, lăfăindu-se pe banii nației. Plus atâtea și atâtea nedreptăți care se consemnează mereu în urma „dreptății” asigurate de o balanță șchioapă, chioară și surdă. Din aceste simple dar complexe motive, ar trebui ca acest organism parazitar numit CCR să fie desființat și după despăduchere, spălare și rearanjare instituția care actualmente e moartă-n păpușoi, mă refer la Avocatul Poporului să îi preia prerogativele de constituționalitate,. Pentru că, până la urmă, Constituția României, legea legilor, trebuie să producă efecte trebuie numai și numai în interesul poporului adică al fiecărui cetățean în parte. Orice altă interpretare este de prisos. Cred că organizarea de către președintele ales al României, Nicușor Dan a unui referendum pe această temă ar putea fi soluția unei probleme ce trenează de ani și ani de zile. Păi din moment ce poporul vă plătește cu bani grei să împărțiți corect dreptatea, de ce măi domnilor în robe ați luat instituția pe persoană fizică și acționați numai și numai în interesul vostru? Și aici nu mă refer numai la pensiile speciale ci și la alte spețe, cum ar fi niște măsuri din trecut care au schimbat eșichierul politic după dorința și voința voastră. Ajunge cu această persiflare sau aroganță instituțională, ajunge cu văicăreala că sunteți sabotați, că sunteți privați de libertăți sau că pe nedrept, reprezentanți ai altor tagme vă critică și vă pun la zid! Ajunge cu toate! E timpul să lucrați pentru cei ce vă umplu buzunarele, drept urmare ori vă reconfigurați profilul ori desființare, dragi tovarăși și „pretini”!