Cu o revoluţie nu se face primăvara – Ciprian MITOCEANU scriitor

Acum, când revoluţia fiscală îşi arată roadele, putem spune şi noi, asemenea lui Pirus, „încă o revoluţie de-asta şi suntem pierduţi”. Totuşi, spre deosebire de Pirus, care mai avea nevoie de încă o victorie pentru a fi complet pierdut, e posibil ca nouă să nu ne mai lipsească nimic. Drumul spre pierzanie e din ce în ce mai neted, iar guvernanţii îşi dau toată silinţa să ne asigure impulsul necesar pentru a trece peste buza prăpastiei. Asta în timp ce se dau de ceasul morţii să ne convingă că, în ciuda a tot ceea ce ni se întâmplă, nouă ne merge mai bine. Economia duduie. Avem iar parte de creştere record. 7% în plus în 2017 faţă de anul precedent. Numai China a reuşit să ne depăşească, dar dacă ne străduim un pic… Salariile au crescut. Evident, doar pe hârtie. Şmecheria cu mutatul contribuţiilor a dus la creşterea salariilor brute. Unii au încasat câţiva lei în plus la salariu, foarte mulţi n-au văzut nicio creştere. Şi mai sunt cei care au constatat că vor primi bani mai puţini. A fost şi o perioadă când cei care nu lucrau cu normă întreagă au fost ameninţaţi că trebuie să aducă bani de acasă. Evident, există şi categoria fericiţilor care chiar au încasat bani în plus la salariu, dar treaba asta era previzibilă. Că doar n-or să sufere aleşii preţul revoluţiei fiscale pe care ne-au impus-o nouă, celor de rând. De acolo de sus, unde aerul e rarefiat, lucrurile se văd altfel. Pretinsa revoluţie fiscală n-a adus disperare numai în rândurile celor care se încăpăţânează să mai muncească în România, ci şi în rândurile guvernanţilor. Care au descoperit că visteria se goleşte mult mai repede decât reuşesc contribuabilii să o umple. Astfel că s-a trecut la măsuri reparatorii. Şi-au dat seama că ambulanţierilor le-au scăpat cam mulţi bani anul trecut. Aşa că s-au gândit să-i ceară înapoi. Şi au găsit un motiv cât se poate de penibil pentru a-i pune pe oameni la plată. S-au gândit ei să sisteze sporul de noapte. Cică ambulanţierii nu lucrează pe timp de noapte. Asta au descoperit geniile Ministerului Sănătăţii. Nu poţi să te întrebi dacă indivizii respectivi trăiesc în lumea asta. Cum îşi pot ei imagina că la Ambulanţă nu se lucrează noaptea? Chiar nu îşi dau seama cât sunt de penibili? Penibili sau nu, alţii suportă consecinţele; cei de la Ambulanţă sunt, în momentul de faţă, buni de plată. Trebuie să vină cu bani de acasă pentru că n-au ştiut că Guvernul de acum un an, în marea sa înţelepciune, a dat Ordonanţă de Urgenţă conform căreia noaptea s-a transformat în zi. Şi de la Poliţie s-au auzit murmure de protest. Pe internet oamenii în uniformă se plâng că au pierdut şi şase sute de lei lunar la salariu. S-a tăiat un spor care a fost valabil numai până la finele anului trecut. Interesantă strategie… Mai întâi au oferit condiţii incredibil de avantajoase celor care au vrut să se pensioneze. Şi s-au pensionat ceva poliţişti. Apoi au angajat masiv pe cei atraşi de perspectiva unor salarii adevărate. Şi după ce s-a făcut plinul cu poliţişti, hop şi vestea! Băieţi, ştiţi salariile alea pentru care v-aţi pus şapca în cap? Ei bine, nu mai sunt aşa mari. Da’ nu-i bai, dacă ştiţi cum să vă descurcaţi chiar asta o să vi se întâmple. O să vă descurcaţi. De cei cu profesii liberale nu mai amintesc. Dacă guvernanţii nu renunţă la fantasmagoniile lor (şi nu la formularul 600 cum au anunţat că e posibil să se întâmple) artiştii vor trebui să livreze statului 90% din venitul anului trecut. 45% contribuţii pentru 2017, 45% pentru 2018. Dacă ai câştigat fix 22.800, cam cât mai rămâne pentru plătitorul de biruri? Să ne gândim la cineva care chiar nu mai câştigă nimic din alte surse. Jale mare peste tot. Faptul că jalea i-a apucat şi pe guvernanţi nu trebuie să ne încânte; până la urmă tot din pielea noastră îşi fac batistele cu care să-şi şteargă ochii. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, şi-au dat seama că nu se face primăvară cu o singură revoluţie. Aşa că mai pregătesc una. La pensii. Deocamdată îi au în vedere pe cei care au contribuit mai puţin de zece ani. Cei care încasează pensiile nesimţite încă nu reprezintă o prioritate. Cu astfel de revoluţii nu mai vine primăvara. Vine epoca glaciară…