Măsuri inutile dar mai ales gratuite – Ciprian MITOCEANU scriitor

Chiar dacă au avut grijă să-şi pună veniturile la adăpost înainte de declanşarea revoluţiei fiscale, parlamentarii noştri fac tot ce trebuie pentru a ne demonstra că nu merită nici pe departe să fie plătiţi regeşte în condiţiile în care sacrificiile necesare pentru a duce ţara mai departe sunt aşteptate tot de la populaţie. Prestaţia celor care se laudă că nu pot face pasul înapoi deoarece toate tâmpeniile le sunt justificate de votul celor care i-au trimis la Casa Poporului e de toată jena, ducând cu gândul la filmele cu Stan şi Bran. Îmi vine în minte filmul în care cei doi încearcă să livreze un pian. E clar încă de la început că, fiind vorba despre cei doi, pianul nu va ajunge întreg la destinaţie dar asta nu-i descurajează pe protagonişti, ba dimpotrivă. Aleg cele mai neinspirate metode pentru a-şi face treaba şi se încăpăţânează să le aplice deşi dezastrul e previzibil. Dar asta nu-i împiedică să-i dea înainte în cel mai pur stil stahanovist. Cam la fel stau lucrurile şi cu aleşii noştri. Au aflat şi ei – adevărat; până şi aleşii au aflat – că România, la capitolul circulaţie pe drumurile publice, nu stă bine deloc. Şi s-au gândit că n-ar fi rău să se ia nişte măsuri. Şi cum stă în puterea lor să propună şi eventual chiar să şi aprobe câte ceva pentru binele celor care i-au votat, un grup de parlamentari a venit cu o soluţie pe cât de originală, pe atât de inutilă. Cică şoferii disciplinaţi ar trebui răsplătiţi. Şi nu oricum ci cu puncte. Acele puncte care până acum erau spaima şoferilor cu apucături. Că dacă se adunau prea multe… Distinşii aleşi s-au gândit să-i premieze pe şoferii model cu câte două puncte. Dacă timp de un an de zile şoferul s-a ţinut departe de penalizări va trebui să se străduiască să piardă şaptesprezece puncte în anul următor pentru a reveni cu picioarele pe pământ la modul cel mai propriu. Interesantă idee, ce să le mai ceri? Parlamentarii au găsit cea mai ieftină soluţie pentru a pune capăt haosului de pe şosele. De ce să se facă investiţii în infrastructură? Investiţiile costă, că de asta le spune investiţii, şi dacă nu iese nimic nici nu merită demarate. Nu e mai frumos şi rentabil când investiţiile se fac doar pe hârtie şi banii ajung la cine trebuie? Educaţie?! Da, şi educaţia e capabilă să reducă haosul de pe şosele. Dar educaţia, ca şi infrastructura, necesită fonduri. Şi mai există şi pericolul ca un popor educat să gândească de capul lui, aşa că mai degrabă ne menţinem la nivelul actual. Dacă încă funcţionează nu e bine să încerci reparaţii. Lecţii de conducere preventivă? Nici nu încape vorbă; şoferii români sunt aşi din născare, ce nevoie au de conducere preventivă? România duce lipsă de drumuri pe care să se poată circula în siguranţă. Lipsesc marcajele rutiere şi separatoarele de sens. Autostrăzi avem pe hârtie; în Moldova nici măcar atât. Avizul psihologic a devenit pur formal, cei care îl acordă nu sunt traşi la răspundere dacă „aptul psihologic” comite o nenorocire. Legislaţia e deficitară şi îi avantajează mai degrabă pe zmeii şoselelor decât pe şoferii civilizaţi. Chiar dacă a scăzut numărul poliţiştilor şpăgari de pe vechile năravuri mor greu în poliţia rutieră. E dezastru pe toată linia dar aleşii vin cu măsuri banale. Care nu necesită investiţii dar, pe de altă parte, nu vor duce la niciun fel de rezultate concrete, ba chiar vor agrava haosul de pe străzi. Firesc, nu orice zmeu al şoselelor este sancţionat. Fie că se descurcă, fie că nu e prins asupra faptului. Astfel poate să treacă un an de zile fără să piardă puncte. Va învăţa ceva din asta? Categoric nu. Nu învaţă cei care sunt prinşi mangă la volan; de-abia aşteaptă să le expire suspendarea pentru o călătorie asezonată cu trascău. Păi dacă e motiv de fericire, atunci să fie fericire. Simţindu-se oarecum confortabil la adăpostul celor două puncte suplimentare zmeii nu vor deveni mai prudenţi ci mai impertinenţi. Nu e nevoie de studii de-ale cercetătorilor britanici pentru a se ajunge la această concluzie. Şoferii agresivi şi indisciplinaţi nu au fost niciodată impresionaţi de punctele acumulate sau de amenzi. Ba punctele suplimentare ar putea să le dea idei şi acelor şoferi care şi-au văzut de treabă. Păi dacă există o marjă de siguranţă de ce să nu se profite de ea? Punctele bonus ar reprezenta o răsplată adevărată dar numai într-o societate civilizată. Ori, indiferent cât de central europeni vor unii să ne considere, suntem departe de acel ideal educaţional care ar face ca sistemul recompenselor să devină util. Situaţiile disperate cer măsuri extreme. La noi se merge pe măsuri gratuite cu rezultate anticipabile. Dar cât timp nu costă mare lucru e de aşteptat că aleşii vor trece de la vorbe la fapte. Asta pentru a avea dreptul să spună că au făcut şi ei ceva.