Crima de la Pacea a scos la iveală câteva dintre simptomele ale bolii de care suferă societatea românească. Simptome care şi-au făcut mai demult simţită prezenţa, dar care au fost tratate în manieră pur românească. Ascunsul realităţii sub preş, deturnarea atenţiei către subiecte fierbinţi din monden, dezbateri de dragul discuţiei doar pentru a se marca la capitolul „Am făcut şi noi ceva”. Măsurile ce s-au luat au fost puţine şi neinspirate, astfel că rezultatele au fost adesea chiar mai catastrofale decât problemele care au generat amintitele măsuri. Să ne gândim doar la educaţia sexuală – că tot e la modă „Legea inocenţei copilăriei” – făcută după ureche. Nu spun că nu este necesară, ba dimpotrivă, toată lumea este de acord. Dar ca un făcut, odată ce a început campania menită să rezolve problema copiilor cu copii, numărul de mame minore s-a triplat. S-au desfăşurat zeci de campanii de sensibilizare privind nenorocirile făcute de alcoolişti pe drumurile publice. Drept rezultat, nu e zi ca vreun beţivan să nu provoace vreo nenorocire, nu e control în trafic în urma căruia să nu fie suspendate permise pentru alcoolemie. Şi dacă-i mai punem la socoteală şi pe cei care conduc parfumaţi dar nu sunt decoperiţi obţinem imaginea unei realităţi înfiorătoare. Violenţa capătă proporţii astronomice, dar fenomenul e tratat ca şi cum nu ar exista. Guvernanţii chiar adoră astfel de subiecte ce crează paravanele mediatice de care au atâta nevoie. Copiii se bat la şcoală, părinţii vin şi-şi impun dreptatea cu biciul, cum s-a întâmplat zilele acestea pe la Ighişul Nou. Despre violenţa în familie ce să mai spunem? Dacă nu există sesizare sau dacă victima îşi retrage plângerea lucrurile sunt ca şi rezolvate. Reacţia faţă de crima comisă de un adolescent cu evidente probleme psihice şi de comportament a arătat câtă ură zace în populaţia acestei ţări. O ură cu care ne întâlnim la fiecare pas, dar pe care refuzăm să ne-o asumăm. Mulţi dintre cei care şi-au exprimat indignarea faţă de crimă au făcut-o prin cuvinte urâte, expresii ce denotă o furie ce abia aşteaptă să-şi găsească supapa de refulare. Ameninţări pentru asasin, dar şi pentru familia şi prietena acestuia, prietenă devenită victimă a unui adevărat linşaj pe reţelele de socializare. Şi asta pentru că mulţi se consideră îndreptăţiţi să judece şi să ia măsuri. Din cauza unor astfel de justiţiari violenţa a căpătat proporţiile actuale. Ei au dreptul să acţioneze. Aşa simt ei şi aşa acţionează. Se consideră mai buni doar pentru că pot arăta cu degetul spre alţii. Cu ceva ani în urmă un descreierat încarcerat pentru că-şi siluise ficele se considera a fi mult mai uman faţă de un bărbat cu sifilis ce violase un băiat. Prin presa de tip can-can apăreau relatări despre tratamentul la care era supus de către colegii de pârnaie cel cu sifilis. La loc de cinste declaraţia celui ce-şi bătuse joc de propriile copile. Şi aşa ceva era considerat, cu vreo douăzeci şi cinci de ani în urmă, ca fiind normal. Nu s-a sesizat nimeni, nu s-au luat măsuri. Justiţiarul român rămâne justiţiar chiar şi când ajunge după gratii. Important e să găsească unul mai ticălos ca el, unul pe care să-l poată judeca şi pedepsi; e mai simplu să îndrepţi degetul acuzator spre alţi decât spre sine. De ce să priveşti în oglinda propriei conştiinţe când există atâţia alţii ce pot fi arătaţi cu degetul? Dacă ai ocazia să joci rol de judecător şi eventual călău cu atât mai bine. Prea multă stimă de sine şi prea puţin respect pentru alţii. O asociere periculoasă care a dus unde a dus. Crima de la Pacea nu a fost rezultatul unei ieşiri de moment a unui adolescent cu probleme, ci e rezultatul indiferenţei şi bolilor de care suferă societatea românească. Ură, iresponsabilitate, incapacitatea de asumare a propriilor fapte şi „defecţiuni”. Indiferenţă cumplită şi o rezistenţă de nezdruncinat la tot ceea ce ne poate schimba mentalitatea, încă înrădăcinată în comunism, acea perioadă în care pentru a supravieţui trebuia să critici (pe cine trebuie, desigur; critica nu era pentru toată lumea) pentru a evita autocritica. În fiecare zi se produc în România crime pe tiparul celei de la Pacea. Motivul care a dus la dezlănţuirea asasină e, în cele mai multe din cazuri, pueril. S-a uitat urât la mine, nu m-a respectat, mi-a spus ceva, m-a înjurat de mamă… Nimic nu justifică o crimă, dar unii se scuză cu astfel de argumente. Societatea e bolnavă, foarte bolnavă. E posibil să nu-i ajute niciun tratament. Mai ales că nu se întrevede niciunul. În schimb sunt mulţi care militează pentru electroşocuri.
O societate bolnavă
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Botoșani
cer acoperit de nori
20.6
°
C
20.6
°
20.6
°
39 %
3.1kmh
90 %
lun
20
°
mar
25
°
mie
17
°
joi
16
°
vin
17
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Ca să mai speri că niște vrăji îți pot umple rezervorul, trebuie să începi cu pași mici.
EDITORIAL
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...