Crima de la Pacea a scos la iveală câteva dintre simptomele ale bolii de care suferă societatea românească. Simptome care şi-au făcut mai demult simţită prezenţa, dar care au fost tratate în manieră pur românească. Ascunsul realităţii sub preş, deturnarea atenţiei către subiecte fierbinţi din monden, dezbateri de dragul discuţiei doar pentru a se marca la capitolul „Am făcut şi noi ceva”. Măsurile ce s-au luat au fost puţine şi neinspirate, astfel că rezultatele au fost adesea chiar mai catastrofale decât problemele care au generat amintitele măsuri. Să ne gândim doar la educaţia sexuală – că tot e la modă „Legea inocenţei copilăriei” – făcută după ureche. Nu spun că nu este necesară, ba dimpotrivă, toată lumea este de acord. Dar ca un făcut, odată ce a început campania menită să rezolve problema copiilor cu copii, numărul de mame minore s-a triplat. S-au desfăşurat zeci de campanii de sensibilizare privind nenorocirile făcute de alcoolişti pe drumurile publice. Drept rezultat, nu e zi ca vreun beţivan să nu provoace vreo nenorocire, nu e control în trafic în urma căruia să nu fie suspendate permise pentru alcoolemie. Şi dacă-i mai punem la socoteală şi pe cei care conduc parfumaţi dar nu sunt decoperiţi obţinem imaginea unei realităţi înfiorătoare. Violenţa capătă proporţii astronomice, dar fenomenul e tratat ca şi cum nu ar exista. Guvernanţii chiar adoră astfel de subiecte ce crează paravanele mediatice de care au atâta nevoie. Copiii se bat la şcoală, părinţii vin şi-şi impun dreptatea cu biciul, cum s-a întâmplat zilele acestea pe la Ighişul Nou. Despre violenţa în familie ce să mai spunem? Dacă nu există sesizare sau dacă victima îşi retrage plângerea lucrurile sunt ca şi rezolvate. Reacţia faţă de crima comisă de un adolescent cu evidente probleme psihice şi de comportament a arătat câtă ură zace în populaţia acestei ţări. O ură cu care ne întâlnim la fiecare pas, dar pe care refuzăm să ne-o asumăm. Mulţi dintre cei care şi-au exprimat indignarea faţă de crimă au făcut-o prin cuvinte urâte, expresii ce denotă o furie ce abia aşteaptă să-şi găsească supapa de refulare. Ameninţări pentru asasin, dar şi pentru familia şi prietena acestuia, prietenă devenită victimă a unui adevărat linşaj pe reţelele de socializare. Şi asta pentru că mulţi se consideră îndreptăţiţi să judece şi să ia măsuri. Din cauza unor astfel de justiţiari violenţa a căpătat proporţiile actuale. Ei au dreptul să acţioneze. Aşa simt ei şi aşa acţionează. Se consideră mai buni doar pentru că pot arăta cu degetul spre alţii. Cu ceva ani în urmă un descreierat încarcerat pentru că-şi siluise ficele se considera a fi mult mai uman faţă de un bărbat cu sifilis ce violase un băiat. Prin presa de tip can-can apăreau relatări despre tratamentul la care era supus de către colegii de pârnaie cel cu sifilis. La loc de cinste declaraţia celui ce-şi bătuse joc de propriile copile. Şi aşa ceva era considerat, cu vreo douăzeci şi cinci de ani în urmă, ca fiind normal. Nu s-a sesizat nimeni, nu s-au luat măsuri. Justiţiarul român rămâne justiţiar chiar şi când ajunge după gratii. Important e să găsească unul mai ticălos ca el, unul pe care să-l poată judeca şi pedepsi; e mai simplu să îndrepţi degetul acuzator spre alţi decât spre sine. De ce să priveşti în oglinda propriei conştiinţe când există atâţia alţii ce pot fi arătaţi cu degetul? Dacă ai ocazia să joci rol de judecător şi eventual călău cu atât mai bine. Prea multă stimă de sine şi prea puţin respect pentru alţii. O asociere periculoasă care a dus unde a dus. Crima de la Pacea nu a fost rezultatul unei ieşiri de moment a unui adolescent cu probleme, ci e rezultatul indiferenţei şi bolilor de care suferă societatea românească. Ură, iresponsabilitate, incapacitatea de asumare a propriilor fapte şi „defecţiuni”. Indiferenţă cumplită şi o rezistenţă de nezdruncinat la tot ceea ce ne poate schimba mentalitatea, încă înrădăcinată în comunism, acea perioadă în care pentru a supravieţui trebuia să critici (pe cine trebuie, desigur; critica nu era pentru toată lumea) pentru a evita autocritica. În fiecare zi se produc în România crime pe tiparul celei de la Pacea. Motivul care a dus la dezlănţuirea asasină e, în cele mai multe din cazuri, pueril. S-a uitat urât la mine, nu m-a respectat, mi-a spus ceva, m-a înjurat de mamă… Nimic nu justifică o crimă, dar unii se scuză cu astfel de argumente. Societatea e bolnavă, foarte bolnavă. E posibil să nu-i ajute niciun tratament. Mai ales că nu se întrevede niciunul. În schimb sunt mulţi care militează pentru electroşocuri.
O societate bolnavă
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Botoșani
cer acoperit de nori
21.6
°
C
22.2
°
21.6
°
50 %
3kmh
95 %
vin
24
°
S
26
°
D
30
°
lun
34
°
mar
30
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Un semn clar că şi pe trecere trebuie să fii cu ochii-n patru să n-o păţeşti.
EDITORIAL
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
EPIGRAMA ZILEI
La cât de mulți a arestat
Gânditu-m-am că s-ar putea
Să aibă ADN schimbat
În ... DNA!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...