Crima de la Pacea a scos la iveală câteva dintre simptomele ale bolii de care suferă societatea românească. Simptome care şi-au făcut mai demult simţită prezenţa, dar care au fost tratate în manieră pur românească. Ascunsul realităţii sub preş, deturnarea atenţiei către subiecte fierbinţi din monden, dezbateri de dragul discuţiei doar pentru a se marca la capitolul „Am făcut şi noi ceva”. Măsurile ce s-au luat au fost puţine şi neinspirate, astfel că rezultatele au fost adesea chiar mai catastrofale decât problemele care au generat amintitele măsuri. Să ne gândim doar la educaţia sexuală – că tot e la modă „Legea inocenţei copilăriei” – făcută după ureche. Nu spun că nu este necesară, ba dimpotrivă, toată lumea este de acord. Dar ca un făcut, odată ce a început campania menită să rezolve problema copiilor cu copii, numărul de mame minore s-a triplat. S-au desfăşurat zeci de campanii de sensibilizare privind nenorocirile făcute de alcoolişti pe drumurile publice. Drept rezultat, nu e zi ca vreun beţivan să nu provoace vreo nenorocire, nu e control în trafic în urma căruia să nu fie suspendate permise pentru alcoolemie. Şi dacă-i mai punem la socoteală şi pe cei care conduc parfumaţi dar nu sunt decoperiţi obţinem imaginea unei realităţi înfiorătoare. Violenţa capătă proporţii astronomice, dar fenomenul e tratat ca şi cum nu ar exista. Guvernanţii chiar adoră astfel de subiecte ce crează paravanele mediatice de care au atâta nevoie. Copiii se bat la şcoală, părinţii vin şi-şi impun dreptatea cu biciul, cum s-a întâmplat zilele acestea pe la Ighişul Nou. Despre violenţa în familie ce să mai spunem? Dacă nu există sesizare sau dacă victima îşi retrage plângerea lucrurile sunt ca şi rezolvate. Reacţia faţă de crima comisă de un adolescent cu evidente probleme psihice şi de comportament a arătat câtă ură zace în populaţia acestei ţări. O ură cu care ne întâlnim la fiecare pas, dar pe care refuzăm să ne-o asumăm. Mulţi dintre cei care şi-au exprimat indignarea faţă de crimă au făcut-o prin cuvinte urâte, expresii ce denotă o furie ce abia aşteaptă să-şi găsească supapa de refulare. Ameninţări pentru asasin, dar şi pentru familia şi prietena acestuia, prietenă devenită victimă a unui adevărat linşaj pe reţelele de socializare. Şi asta pentru că mulţi se consideră îndreptăţiţi să judece şi să ia măsuri. Din cauza unor astfel de justiţiari violenţa a căpătat proporţiile actuale. Ei au dreptul să acţioneze. Aşa simt ei şi aşa acţionează. Se consideră mai buni doar pentru că pot arăta cu degetul spre alţii. Cu ceva ani în urmă un descreierat încarcerat pentru că-şi siluise ficele se considera a fi mult mai uman faţă de un bărbat cu sifilis ce violase un băiat. Prin presa de tip can-can apăreau relatări despre tratamentul la care era supus de către colegii de pârnaie cel cu sifilis. La loc de cinste declaraţia celui ce-şi bătuse joc de propriile copile. Şi aşa ceva era considerat, cu vreo douăzeci şi cinci de ani în urmă, ca fiind normal. Nu s-a sesizat nimeni, nu s-au luat măsuri. Justiţiarul român rămâne justiţiar chiar şi când ajunge după gratii. Important e să găsească unul mai ticălos ca el, unul pe care să-l poată judeca şi pedepsi; e mai simplu să îndrepţi degetul acuzator spre alţi decât spre sine. De ce să priveşti în oglinda propriei conştiinţe când există atâţia alţii ce pot fi arătaţi cu degetul? Dacă ai ocazia să joci rol de judecător şi eventual călău cu atât mai bine. Prea multă stimă de sine şi prea puţin respect pentru alţii. O asociere periculoasă care a dus unde a dus. Crima de la Pacea nu a fost rezultatul unei ieşiri de moment a unui adolescent cu probleme, ci e rezultatul indiferenţei şi bolilor de care suferă societatea românească. Ură, iresponsabilitate, incapacitatea de asumare a propriilor fapte şi „defecţiuni”. Indiferenţă cumplită şi o rezistenţă de nezdruncinat la tot ceea ce ne poate schimba mentalitatea, încă înrădăcinată în comunism, acea perioadă în care pentru a supravieţui trebuia să critici (pe cine trebuie, desigur; critica nu era pentru toată lumea) pentru a evita autocritica. În fiecare zi se produc în România crime pe tiparul celei de la Pacea. Motivul care a dus la dezlănţuirea asasină e, în cele mai multe din cazuri, pueril. S-a uitat urât la mine, nu m-a respectat, mi-a spus ceva, m-a înjurat de mamă… Nimic nu justifică o crimă, dar unii se scuză cu astfel de argumente. Societatea e bolnavă, foarte bolnavă. E posibil să nu-i ajute niciun tratament. Mai ales că nu se întrevede niciunul. În schimb sunt mulţi care militează pentru electroşocuri.
O societate bolnavă
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Botoșani
ploaie ușoară
8.9
°
C
8.9
°
7.1
°
97 %
0.9kmh
100 %
vin
15
°
sâm
18
°
Dum
20
°
lun
20
°
mar
21
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Cei de la spital au blocat accesul pentru maşinile ce încurcă pompierii ca să iasă şi ei măcar o dată bine la simularea de...
EDITORIAL
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
EPIGRAMA ZILEI
Ne țin calea, mai mult goale,
Cu sânii în vânt, frivoli,
Unele ne bagă-n boale,
Altele în ... boli!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...