S-a păstrat un „Izvod de zăstre bisăricii”, din 21 iunie 1845, potrivit căruia, la acea dată, în inventarul obiectelor de cult se aflau, printre altele: „Evanghelie mare de Niamţi, îmbrăcată în argint, suflată în aur, 2 Evanghelii mici îmbrăcate în argint, 2 cruci mari îmbrăcate în argint, suflate cu aur, două mai mici îmbrăcate cu argint, patru sfeşnice de argint pe Sfânta masă, 13 feloane de stofă bună, 6 epitracire (patrafire) bune 5 stihare(veşminte bisericeşti) diiaconeşti cu aurarile lor, 1 cădelniţă de argint, 1 aer (bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau ţesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice) nou bun” etc.
Printre cărţile bisericii sunt menţionate mai multe octoihuri (octoihul, în limba greacă opt tonuri, este o carte bisericească dedicată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână, pe opt glasuri/tonuri, fiecărei săptămâni dedicându-i-se, succesiv, câte un glas, n. ns.) moldoveneşti şi greceşti, Mineie (carte liturgică, sau bisericească, din ritul bizantin, ce conţine slujbele sărbătorilor cu dată fixă pentru fiecare lună de peste anul bisericesc, n.ns.), de asemenea moldoveneşti şi greceşti, Trioade (cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile din perioada liturgică prepascală) moldoveneşti şi greceşti, Penticostare (carte liturgică ce cuprinde cântările din cele opt săptămâni de după Paşti), câte unul moldovenesc şi grecesc, alte cărţi liturgice.
În sfârşit, „Acareturile bisăricei”: 1 casă ce şăde Theodosăia stolniciasă Dimachi cu bezmen (chirie), 1 casă care şade pahar<nicul> Vasâle zugravu cu bezmen, o casă cu doaă dugheniţă lângă Sfântul Ilie, 1 cârşiimă (cârciumă) cu o căsuţă în măhălao Vrăbienii, 1 casă de la Tudura la mahala pe loc, 3 căsuţă în Murăreşti, 1 vie cu 12 pogoane”.
Inventarul bisericii este cel al unui aşezământ religios cu o stare materială de mijloc. Obiectele de cult sunt de bună calitate, majoritatea din argint şi argint suflat cu aur. Cărţile bisericii ilustrează cum nu se poate mai bine structura etnică a slujitorilor săi, dar şi a comunităţii parohiale: români şi greci, cu o pondere mai mare a primilor. Potrivit acestei structuri se desfăşurau, credem, şi slujbele religioase, într-o alternanţă care depindea de originea celui care oficia în acel moment. Indiferent de limba în care se slujea, şi credem că de multe ori se slujea şi în română şi în greacă, la slujbe participau enoriaşi ai ambelor etnii, unindu-i aceeaşi credinţă ortodoxă, precum şi sentimentul apartenenţei la o comunitate spirituală şi de locuire îndeajuns de bine consolidată pentru a nu o putea desface diferenţele de limbă. Conform Catagrafiei din 1832, la „Biserica Preacuvioasei” slujeau preoţii Vasile „iconomul”, Ion, Gheorghe şi Tudorache, pe lângă care erau Gheorghe Bădărău şi Constantin diaconi, precum şi Ilie eclesiarhul.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
