Orele lungi de muncă nu sunt doar dăunătoare pentru sănătatea ta – ele ar putea, de asemenea, să îți modifice structura creierului, scriu jurnaliștii de la CNN, citând un studiu nou apărut.
Cercetarea, publicată recent, a identificat „modificări semnificative” în creierul persoanelor suprasolicitate, o stare definită ca o combinație de efort fizic și emoțional excesiv, precum și lipsă de odihnă.
Studiul a fost realizat de doi oameni de știință de la Universitatea Chung-Ang și Universitatea Yonsei din Coreea de Sud, care au urmărit 110 angajați din domeniul sănătății, împărțiți în două grupuri: „suprasolicitați” și „nesuprasolicitați”.
În Coreea de Sud, unde limita legală de muncă este de 52 de ore pe săptămână, suprasolicitarea a devenit o problemă de sănătate publică.
Grupul suprasolicitat, care lucra 52 de ore sau mai mult pe săptămână, era format din 32 de persoane care, în medie, erau mai tinere, aveau o vechime mai mică în muncă și un nivel de educație mai ridicat comparativ cu cei care lucrau un program standard.
Comparând datele cu un alt studiu și folosind scanări RMN, cercetătorii au utilizat o tehnică de neuroimagistică pentru a analiza volumul creierului acestor angajați.
Tehnica le-a permis să identifice și să compare diferențele în nivelurile de substanță cenușie din diferite regiuni ale creierului, iar aplicarea unei analize le-a oferit posibilitatea de a identifica și eticheta structurile din scanările cerebrale.
„Persoanele care lucrau 52 de ore sau mai mult pe săptămână au prezentat modificări semnificative în regiunile creierului asociate cu funcțiile executive și reglarea emoțională, spre deosebire de participanții care aveau un program de lucru standard”, au declarat cercetătorii într-un comunicat de presă.
Zonele creierului care au arătat o creștere a volumului includ girusul frontal mijlociu, care joacă un rol important în funcțiile cognitive, atenție, memorie și procese legate de limbaj, precum și insula, implicată în procesarea emoțiilor, conștientizarea de sine și înțelegerea contextului social.
Cercetătorii cred că rezultatele lor sugerează o „relație potențială” între volumul crescut de muncă și modificările din aceste regiuni ale creierului, oferind o bază biologică pentru dificultățile cognitive și emoționale raportate de persoanele suprasolicitate.
Joon Yul Choi, coautor al studiului și profesor asistent la Departamentul de Inginerie Biomedicală al Universității Yonsei, a declarat pentru CNN că aceste modificări ar putea fi „cel puțin parțial reversibile” dacă factorii de stres din mediu sunt eliminați. Totuși, revenirea la starea inițială a creierului ar putea dura mult mai mult.
„Dovezi noi importante”
Cercetări anterioare au identificat și ele efecte negative ale orelor lungi de muncă asupra sănătății. În 2021, un studiu realizat în comun de Organizația Internațională a Muncii (OIM) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a estimat că suprasolicitarea a dus la peste 745.000 de decese într-un singur an. S-a constatat, de asemenea, că orele lungi de muncă cresc riscul de diabet la femei și contribuie la declinul abilităților cognitive.
Deși consecințele comportamentale și psihologice ale suprasolicitării sunt bine cunoscute, mecanismele neurologice care stau la bază și modificările anatomice sunt mai puțin înțelese, explică studiul.
Frank Pega, coordonatorul studiului OMS-OIM din 2021, a declarat pentru CNN că aceste descoperiri recente reprezintă „dovezi noi importante” care ar putea ajuta la înțelegerea mai profundă a modului în care orele lungi de muncă afectează „radical” sănătatea fizică a angajaților.
Pega, expert tehnic al OMS care nu a fost implicat în acest nou studiu, a spus că cercetarea susține concluziile OMS-OIM potrivit cărora „orele lungi de muncă contribuie la cel mai mare impact asupra sănătății dintre toți factorii de risc ocupațional identificați până acum”.
Totuși, dimensiunea redusă a eșantionului și faptul că studiul s-a axat doar pe angajați din domeniul sănătății din Coreea de Sud fac dificilă generalizarea rezultatelor. „Sunt necesare mai multe studii în populații diferite”, a adăugat Pega.
„Deși rezultatele trebuie interpretate cu prudență, având în vedere natura exploratorie a acestui studiu pilot, ele reprezintă un prim pas semnificativ în înțelegerea relației dintre suprasolicitare și sănătatea creierului”, au declarat cercetătorii.
Cât despre cei care sunt blocați în programe lungi de muncă? Acum există o bază științifică pentru a reduce timpul petrecut la serviciu.
„Guvernele, angajatorii și lucrătorii pot lua măsuri pentru a proteja sănătatea angajaților de efectele muncii în exces”, a recomandat Pega, menționând legi, reglementări și politici care pot asigura un program de lucru sănătos.
„Rezultatele subliniază importanța abordării suprasolicitării ca o problemă de sănătate ocupațională”, au spus autorii studiului.
Jonny Gifford, cercetător principal la Institutul pentru Studii privind Ocuparea Forței de Muncă din Brighton, Anglia, care nu a fost implicat în acest studiu, a declarat pentru CNN că cercetarea „confirmă anumite motive fiziologice pentru care orele lungi de muncă ne afectează starea de bine”.
„Folosirea scanărilor cerebrale pentru a oferi explicații neurologice reprezintă o dovadă nouă și puternică a legăturii dintre suprasolicitare și modificările structurale în zonele creierului implicate în funcțiile executive și reglarea emoțiilor”, a spus el.
„Este un studiu de mici dimensiuni, realizat pe 110 lucrători din domeniul sănătății din Coreea, dar pentru că se bazează pe măsurători neurologice solide și abordează mecanisme fundamentale (suprasolicitarea și oboseala) care pot afecta pe oricine, concluziile de bază sunt relevante pe scară largă”, a adăugat Gifford.
Studiul a fost publicat în revista Occupational and Environmental Medicine.
Articolul original poate fi citit AICI.
