O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Alta acum! Preşedintele Johannis propus pentru preşedinţia Cosiliului Europei. Asta să fi negociat el în cursul foarte recentei sale prezenţe la Bruxelles? Să fie doar un plan de compromis, rezultat din tot mai desele neînţelegeri dintre şefii statelor UE? Să fie doar un plan de evadare din mizerabilele şi interminabilele bătălii cu politicienii infractori de acasă? Deocamdată, sunt simple speculaţii, alimentate din belşug de evidenta scufundare a României în falia iliberală din Est, căreia, devine tot mai clar, forţele democratice active în ţară nu-i mai pot face faţă.

Dacă Michel Barnier, negociatorul şef al Comisiei Europene pentru Brexit, va ajunge şeful Comisiei Europene în 2019, cele mai mari şanse la şefia Consiliului European le are Klaus Iohannis, spun politicieni de la Bruxelles, citaţi de agenţii de presă româneşti. Aceste două poziţii sunt de regulă negociate politic din timp iar rezultatul final ar putea fi cunoscut la începutul anului viitor. Şefia Consiliului Europei este negociată în principal în funcţie de persoana care va ocupa poziţia de preşedinte al Comisiei Europene. Dacă viitorul şef al Comisiei provine din vestul Europei, atunci viitorul preşedinte al Consiliului este dintr-una din ţările central sau est europene. Nu este o regulă scrisă, ci o cutumă pentru a menţine un echilibru în interiorul UE.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu aceste titulaturi, reamintesc pe scurt că la întâlnirea din ianuarie a acestui an liderii statelor membre ale Uniunii Europene s-au opus ideii ca funcţia de preşedinte al CE să fuzioneze cu cea de preşedinte al Consiliului European. Şi acolo, ca şi la noi, şi ca pretutindeni, se dau lupte grele pentru mai mult control politic. La Bruxelles, taberele sunt constituite din Parlamentul European (legislativul) şi Comisia Europeană (executivul său, guvernul cum ar veni) pe de o parte şi Consiliul Europei (reuniunea şefilor de state membre UE), pe de altă parte. Consiliul este cel care defineşte priorităţile politice ale UE, nu are rol legislativ ci stabileşte agenda politică şi linia de urmat. Acest triumvirat decizional, sprijinit juridic pe instanţele de la Strassbourg (drepturile omului), Haga (comercial) şi Veneţia (practici legislative) sunt pilonii pe care stă întregul eşafodaj european actual.

Celor gata să-l acuze pe Johannis de trădare, cu subtextul „altul care fuge, cine naiba n-ar pleca din ţara asta?”, le-aş spune că nu-i chiar aşa. Dacă toate aceste simple zvonuri, deocamdată, se vor adeveri, s-ar putea ca o eventuală acceptare a funcţiei propuse de UE preşedintelui în exerciţiu al ţării să se dovedească un act de mare patriotism. Într-o strânsă colaborare cu membrii şi conducerea Comisiei Europene, cea care distribuie fondurile, cu stâlpii legislativi ai UE, cu noul organism european de investigare a fraudelor, Johannis s-ar putea lupta, în sfârşit, cu banda de infractori care călăreşte România în voia cea bună. Din acest punct de vedere, eroificarea Codruţei nu mai pare chiar întâmplătoare şi nici vehicularea numelui ei în legătură cu o posibilă candidatură la funcţia supremă în stat. Fiindcă fără un aliat intern, chiar ciuntit de atribuţii executive, cum este acum funcţia prezidenţială în România, eforturile lui Johannis – fie el şi preşedinte al Consiliului Europei – ar fi zadarnice. După cum se vede până aici, deja s-au adunat prea mulţi de „dacă”, astfel încât nu mă hazardez în a merge mai departe cu presupunerile.

Până atunci, cam anul viitor pe vremea asta ar trebui să fie limpezite apele, hoţii de la noi joacă tontoroiul în casele gospodarilor. Mănâncă tot ce găsesc, îşi fac nevoile pe unde-i apucă, pun mobila şi acareturile pe foc, cer de la vecini şi mai dau câte ceva şi celor care-i tăinuiesc, fie de frică fie de foame. Şi, ca pe vremuri, aceia dintre ei, dintre tâlhari, care scapă de la ocnă devin eroi şi intră direct în folclor. S-a găsit un nou martir, ajuns din puşcărie direct în studiourile tv ale infractorului fugar. „La Rahova nu este mlaştina societăţii romaneşti. Această societate a fost adusă a fi mlaştina însăşi. La Rahova, ca de altfel în întregul univers concentraţionar românesc actual – Gulagul României îngenuncheate, ocupate şi umilite, găsiţi o mare parte a aurului care pluteşte in ea” – aşa ceva a scris şpăgarul pe internet. Este acelaşi cu cel care a susţinut, înainte de a fi închis, că dacă ei (politicienii la vârf – n.a.) sunt cu toţii infractori înseamnă că legile nu sunt bune şi trebuie schimbate. Vi se pare că s-a căit şi înţelege gravitatea antisocială a faptei pentru care a fost condamnat? Înţelegeţi cum gândesc aceşti oameni?

Şi atunci, de ce să ne mirăm că judecătorii pro-PSD (da, sunt judecători din această categorie, profund interesaţi de distribuţia puterii politice în România şi corelarea ei cu avantajele personale, pe lângă cei pur şi simplu şantajabili) au respins în corpore prelungirea mandatului judecătoarei Mirela Popescu, delegată în dosarul Udrea-Bica, în fruntea ÎCCJ sau că europarlamentarii PSD au votat împotriva propriului partid european în PE (în chestiunea pedepsirii Poloniei pentru distrugerea echilibrului juridic intern), întocmai cu indicaţiile de la Kremlin? De aceea am spus mai sus că dacă Johannis ar fi numit în fruntea Consiliului Europei şi în locul lui ar veni tot un preşedinte democrat, am mai avea o şansă. Dacă nu, nu.

se încarcă...
EVALUAȚI ARTICOLUL -
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...