PSD contra servicii

0

460.000 de oameni au privit la televizor partida de fotbal din Liga a IV-a dintre CSA Steaua şi Academia Rapid. Lor îi adăugăm pe cei aproape 40.000 prezenţi pe stadion şi alte câteva mii, necontabilizaţi, care, neavând acces la postul care a transmis meciul în direct, l-au urmărit pe internet. Adică mai mult de jumătate de milion de oameni pentru un meci de judeţ şi care nici măcar nu era decisiv pentru vreo calificare sau trofeu. Ce să însemne asta? Eu cred că este frustrare. Oamenii ăia se simt furaţi, li s-au furat simboluri de care se ataşaseră. Unii chiar din tată în fiu. Tocmai din această cauză din ce în ce mai puţini români sunt interesaţi de fenomen, astfel că mă simt dator să reamintesc că CSA Steaua este echipa de fotbal inscrisă de Ministerul Apărării Naţionale (MApN) în liga a IV-a, după ce a câştigat dreptul de a folosi marca într-un proces cu Gigi Becali, a cărui echipă se numeşte acum FCSB, acel S din siglă însemnând „Sporting”. Academia Rapid Bucureşti este echipa de fotbal înfiinţată de Primăria Sectorului 1, după ce societatea care deţinea brandul a fost dusă în faliment. Primăria a închiriat dreptul de a folosi marca, culorile şi sigla FC Rapid de la societatea SC FC Rapid SA, aflată în prezent în proces de lichidare. În aceeaşi situaţie, sau asemănătoare, se află multe, multe alte cluburi de tradiţie (care au zeci până spre suta de ani de existenţă) din toată ţara: Ploieşti, Galaţi, Constanţa, Bacău, Oradea, Cluj, Timişoara, Braşov, Piteşti, Craiova şi multe altele. Nu mai vorbim de echipele din oraşele mai mici, care reprezentau unul dintre puţinele puncte de coagulare socială ale localităţii, dispărute cu totul. De aceea, se poate spune fără teamă de greşeală, că sâmbăta trecută pe Arena Naţională evenimentul principal nu a fost nici meciul de fotbal, nici o presupusă înfruntare între galerii (care, contrar aşteptărilor, nici măcar nu a avut loc; s-a dovedit că incidentele au fost provocate de oamenii lui Becali de la tribuna a II-a, care au afişat un banner insultător la adresa gazdelor CSA Steaua). În fapt, evenimentul s-a constituit într-o manifestaţie de protest. Împotriva confiscării simbolurilor în interes politic, pentru captarea bunăvoinţei populare sau de către indivizi şi grupuri de tip mafiot, pentru spălare de bani. Fiindcă asta s-a întâmplat cu fotbalul românesc în ultimii 29 ani, asta se întâmplă şi în continuare, sub ochii noştri. Am avut, mai mult de 20 ani, „domnia” unui reprezentant al vechilor structuri, Mircea Sandu, secondat la Liga Profesionistă de un aranjor care s-a autointitulat aşa, fiind poreclit Corleone (supranume care nu numai că nu l-a deranjat vreodată, ci chiar s-a mândrit cu el). Perioadă în care cei doi au girat aranjări de titluri, de promovări şi retrogradări, vânzări şi cumpărări de cluburi şi de jucători. A urmat instalarea celui care este încă în funcţie, Răzvan Burleanu, cu sprijinul SRI, niciodată negat, ba chiar asumat public de către foştii şefi ai serviciilor secrete. La Ligă, Dragomir a fost înlocuit cu Iorgulescu după o intervenţie brutală, prin intermediari, a şefului PSD la acea dată, Victor Ponta. Şi acum, s-a schimbat ceva? Nici vorbă. Astăzi sunt alegerile la Federaţia de Fotbal, în care candidatul SRI se luptă cu un contracandidat susţinut de PSD. Ionuţ Lupescu, candidatul „generaţiei de aur” (cât de uşor ne entuziasmăm! de ce o fi fost de aur? cea mai bună performanţă a lor a fost un loc 5-8 la Mondialul din SUA, acum 24 ani, nici vorbă de aur la vreo competiţie) se afişează pe unde poate cu lideri locali ai PSD. Sigur, există un răspuns pentru asta: „păi dacă ăia sunt liderii locali, cu cine să se afişeze”? Numai că, simţind succesul, şeful naţional al partidului de guvernământ s-a năpustit şi el pe toate canalele posibile ca să arate că-l susţine pe fostul colaborator al lui Mircea Sandu. La fel a făcut Constantinescu, cel care s-a şi împiedicat de o minge încercând să dea startul unei partide oficiale, la fel a făcut şi Băsescu, cel care s-a afişat ba în tribuna Rapidului, ba la şampanie cu Becali, după un succes al Stelei. Precedentul fiind creat, de s-ar fi lăsat Dragnea mai prejos? Astfel încât am aflat în numai două zile – atenţie, după revolta populară de pe Arena Naţională – că Dragnea îl susţine pe Lupescu şi că este rapidist. Nu a fost rapidist nici când echipa era în semifinalele Ligii Europa, nici când Copos şi Taher au băgat clubul în pământ. Nu, l-a cuprins un amoc, aşa subit, pentru clubul ăsta când s-a văzut că mai mult de jumătate de milion de români îl iubesc. Dar cluburile de fotbal, asociaţiile judeţene ce fac? Că ar trebui să fie candidaţii lor, nu ai serviciilor secrete şi nici ai politicului. Păi se descurcă, se „orientează”, cum se spunea pe vremea comuniştilor, adică încearcă să amuşine cine va câştiga astfel încât votul lor să-i aşeze în tabăra câştigătorilor. Ce treabă are fotbalul cu toate astea? Ce treabă au şcolile de juniori, ce treabă au transmisiile televizate care fac rating sub un punct (sub 100.000 telespectatori) la meciurile surogatelor comunale din Liga I, ce treabă au tribunele goale, ce treabă au stadioanele pustii în care mai cresc doar buruieni? Niciuna. Morişca de bani negri se învârte în continuare şi, până la urmă, dincolo de orice popularitate vremelnică, doar asta contează.

+0 -0
se încarcă...