Oficial ne merge bine. Cu o precizare ce poate să deranjeze: ne merge bine prin reprezentanţi. Practic, nimic nu s-a schimbat faţă de regimul precedent. Doar ceva nume. Pe atunci şampania era băutura consumată de popor prin ai săi reprezentanţi. Acum ne merge bine, nesperat de bine. Dar tot prin acei reprezentanţi care s-au oploşit în Parlament sau ministere şi instituţii ce nu au un rol foarte bine definit, marea majoritate a celor care pierd timpul pe acolo habar nu au ce fac sau de ce fac. Important e că primesc salarii adevărate, uneori mult mai babane decât cele încasate de omologii (dacă există) din statele cu economie adevărată. „E vorba de cât poate duce această ţară” a spus la un moment dat Liviu Dragnea. Şi a cerut să fim responsabili. Adică să ne mulţumim cu trei lulele, trei surcele, în timp ce tot soiul de neaveniţi angajaţi la stat primesc lefuri uriaşe. Unde e responsabilitatea în cazul ăsta? Ţara nu mai poate. Nu mai poate pentru unii, a devenit acea mamă vitregă din poveştile cu prinţese oropsite de soartă. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Dar nu mai poate, chiar nu mai poate. A ajuns în acel punct în care foamea de bani a depăşit orice limită. Şi ţara – prin ai săi reprezentanţi – priveşte cu jind către buzunarul cetăţeanului. De unde bani din altă parte? Nu este de ajuns că statul îşi opreşte 45% din salariul unui om. La asta se mai adaugă şi TVA-ul plătit la orice produs. Aproape 20 de procente. Cu alte cuvinte 65% din leafă se reîntoarce la stat. Mai adăugăm taxele şi impozitele, acciza din combustibili şi cea din ţigări. Cetăţeanul rămâne cu prea puţini bani, dar se pare că nu e de ajuns. Ţara nu poate duce mai mult şi în momentul de faţă priveşte cu jind şi la Pilonul II de pensii. Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat a demonstrat că statul şi-a bătut joc de cetăţean, nerespectând prevederile legale privitoare la procentul din salariu ce trebuia virat către Pilonul II. Deci ţara asta nu numai că nu poate mai mult, dar nici nu ştie mai mult. Statul ştie doar să impoziteze, să pretindă răbdare şi, mai ales, corectitudine de la cetăţean. Omul de rând trebuie să fie cinstit şi cu contribuţiile la zi; cei de la ANAF trimit înştiinţări şi pentru sume mai mici de un leu. Oare nu le crapă obrazul aleşilor când pretind corectitudine dusă la extrem în timp ce statul şi-a înşelat cetăţenii cu peste un miliard de euro? Nu se simte nimeni vinovat de o astfel de eroare? E drept că unii politicieni au furat chiar mai mult dar, vorba aia „au furat de la stat, nu de la om” – de parcă statul are banii lui. Dar de data aceasta este vorba despre furt din banii personali ai oamenilor. Oameni care şi aşa sunt spoliaţi de 70% din venituri prin mecanismele fiscale inventate de statul normal, nu de cel paralel. Statul paralel are alte preocupări… Statul nu şi-a respectat îndatoririle legale. Şi-a bătut joc de pensia privată a românilor. O pensie la care tot statul i-a obligat pe cei care în 2008 aveau sub treizeci şi cinci de ani. Acum statul vrea să schimbe foaia şi să-i oblige pe români să opteze între Pilonul I şi Pilonul II. Cine nu va alege va fi trecut din oficiu la Pilonul I. Pentru că aşa vrea statul, care consideră, prin voci care de care mai „autorizate” că este un administrator mult mai bun pentru pensiile românilor. Eugen Teodorovici, geniul de la Finanţe susţine că nu există niciun risc de diminuare a pensiilor private. Cum poate să susţină una ca asta în condiţiile în care contribuţiile au fost diminuate? După ce matematică se ghidează când debiteaza astfel de prostii? Contribuţii micşorate înseamnă acumulări micşorate, nu trebuie să fii ministru de Finanţe să înţelegi asta. Desigur, Teodorovici face declaraţii lipsite de acoperire bazându-se pe faptul că, atunci când dezastrul de la pensii va atinge apogeul, el nu va trebui să dea explicaţii. Foarte probabil îşi va hali liniştit pensia specială – de ce credeţi că guvernanţii se dau peste cap să-şi facă pensii speciale? – departe de haosul la desăvârşirea căruia a contribuit din plin. El şi alţii asemenea lui. Statul vrea şi pensiile românilor. Vrea cam multe şi le va obţine, asta pentru că statul este cel care decide. Ce anume o să mai ceară pe viitor de la noi? Tare mă tem că ne paşte o naţionalizare de tip comunist. Dar una care va afecta numai pe oamenii de rând. Că nu e normal şi nici frumos ca ţara asta, ce nu poate duce prea multe, să rămână fără politicieni. Şi cine vrea să conducă ţara asta dacă nu se lasă cu câştiguri pe măsură?
Altceva ce să vă mai dăm?
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Răspundere, nu solidaritate – Cătălin MORARU, redactor șef
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
Editorial
Totul până la copii! – Dumitru MONACU, scriitor
În curând, școlile își vor închide porțile, urmând o binemeritată vacanță pentru elevii din toată țara. Pentru cei din Botoșani, vacanța ce se arată...
Editorial
Cazinou de lux, mentalitate de scara blocului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De fiecare dată când cei aflați la butoane se plâng că prin buget bate vântul și trebuie inventate noi taxe și impozite „că altfel...
Editorial
Plutașii de pe Dâmbovița – Dumitru MONACU, scriitor
Iubitorii de animale, de fapt cei care au în preajma lor câini, știu foarte bine că atunci când patrupedul se lasă pe spate pentru...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Încă două săptămâni de suspans – Virgil COSMA, jurnalist
Ce auzim și vedem din afară despre negocierile care trebuie să definească conducerea României pentru următorii patru ani? Nimic bun. Aceleași fețe, același tupeu,...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Bulibășeala marca „Crin” – Dumitru MONACU, scriitor
Când vine vorba de Crin Antonescu, multă lume se gândește la liberalul cu plete din anii ’90 care vorbea frumos și se poziționa întruna...
Editorial
Educația, lăsată iar la voia întâmplării – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După cum bine se știe, dar se tot ignoră, reforma Educației este absolut necesară, însă, ca de obicei, a fost abandonată la discreția unui...
Editorial
O mezalianță (aproape) imposibilă – Dumitru MONACU, scriitor
Treaba de mântuială făcută de români la alegeri se lasă în aceste zile cu multe întrevederi, discuții, negocieri, poziții de forță sau maleabile în...
Editorial
1 Iunie cu soare, fără ode și fără tarlale – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Luna mai s-a dovedit a fi o lună incredibil de bogată în precipitații și cam strânsă la pungă în ceea ce privește confortul termic,...
Editorial
Adevărata criză – Virgil COSMA, jurnalist
Suntem asaltați cam din toate mediile de amenințări și vești proaste: țara este în derivă, în pragul unui colaps financiar, se dublează prețul la...
Editorial
Demonizarea Franței, o lecție de manipulare pe stomacul gol – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva vreme asistăm la o demonizare agresivă a Franței. Se știe cine se află în spatele acestei acțiuni care ar fi stârnit zâmbete...
Editorial
Nu ne mai terfeliți Tricolorul! – Dumitru MONACU, scriitor
De o bună bucată de vreme, mai precis din momentul în care rețelele de socializare ne-au pus talpa pe gât, constatăm că patriotismul, românismul...
Editorial
Fardul de partid și denaturarea crasă a realităților – Dumitru MONACU, scriitor
Nu ar fi o gaură-n cer faptul că partidele politice din România primesc finanțare de la bugetul de stat, adică din buzunarele noastre. Pentru...
Editorial
Administrație de carton – Sebastian GHEORGHIU, redactor
Ceea ce s-a întâmplat recent pe strada Bucovina nu este un simplu accident sau o „situație neplăcută”, așa cum o numesc, cu o seninătate...
Botoșani
nori împrăștiați
23.7
°
C
23.8
°
23.3
°
48 %
6.5kmh
25 %
D
25
°
lun
25
°
mar
23
°
mie
25
°
J
25
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Aici nu e destul de clar, că nu știi ce se întâmplă dacă-l boțești, nu-i pasă, se bucură, ori îl bate soacra când ajunge...
EDITORIAL
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
EPIGRAMA ZILEI
Mă tot întreb, și nu de ieri
Ci chiar de când s-au fabricat :
De ce nu s-or fi inventat
Și camere de ... dat vederi ?
-Dumitru...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...