Oficial ne merge bine. Cu o precizare ce poate să deranjeze: ne merge bine prin reprezentanţi. Practic, nimic nu s-a schimbat faţă de regimul precedent. Doar ceva nume. Pe atunci şampania era băutura consumată de popor prin ai săi reprezentanţi. Acum ne merge bine, nesperat de bine. Dar tot prin acei reprezentanţi care s-au oploşit în Parlament sau ministere şi instituţii ce nu au un rol foarte bine definit, marea majoritate a celor care pierd timpul pe acolo habar nu au ce fac sau de ce fac. Important e că primesc salarii adevărate, uneori mult mai babane decât cele încasate de omologii (dacă există) din statele cu economie adevărată. „E vorba de cât poate duce această ţară” a spus la un moment dat Liviu Dragnea. Şi a cerut să fim responsabili. Adică să ne mulţumim cu trei lulele, trei surcele, în timp ce tot soiul de neaveniţi angajaţi la stat primesc lefuri uriaşe. Unde e responsabilitatea în cazul ăsta? Ţara nu mai poate. Nu mai poate pentru unii, a devenit acea mamă vitregă din poveştile cu prinţese oropsite de soartă. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Dar nu mai poate, chiar nu mai poate. A ajuns în acel punct în care foamea de bani a depăşit orice limită. Şi ţara – prin ai săi reprezentanţi – priveşte cu jind către buzunarul cetăţeanului. De unde bani din altă parte? Nu este de ajuns că statul îşi opreşte 45% din salariul unui om. La asta se mai adaugă şi TVA-ul plătit la orice produs. Aproape 20 de procente. Cu alte cuvinte 65% din leafă se reîntoarce la stat. Mai adăugăm taxele şi impozitele, acciza din combustibili şi cea din ţigări. Cetăţeanul rămâne cu prea puţini bani, dar se pare că nu e de ajuns. Ţara nu poate duce mai mult şi în momentul de faţă priveşte cu jind şi la Pilonul II de pensii. Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat a demonstrat că statul şi-a bătut joc de cetăţean, nerespectând prevederile legale privitoare la procentul din salariu ce trebuia virat către Pilonul II. Deci ţara asta nu numai că nu poate mai mult, dar nici nu ştie mai mult. Statul ştie doar să impoziteze, să pretindă răbdare şi, mai ales, corectitudine de la cetăţean. Omul de rând trebuie să fie cinstit şi cu contribuţiile la zi; cei de la ANAF trimit înştiinţări şi pentru sume mai mici de un leu. Oare nu le crapă obrazul aleşilor când pretind corectitudine dusă la extrem în timp ce statul şi-a înşelat cetăţenii cu peste un miliard de euro? Nu se simte nimeni vinovat de o astfel de eroare? E drept că unii politicieni au furat chiar mai mult dar, vorba aia „au furat de la stat, nu de la om” – de parcă statul are banii lui. Dar de data aceasta este vorba despre furt din banii personali ai oamenilor. Oameni care şi aşa sunt spoliaţi de 70% din venituri prin mecanismele fiscale inventate de statul normal, nu de cel paralel. Statul paralel are alte preocupări… Statul nu şi-a respectat îndatoririle legale. Şi-a bătut joc de pensia privată a românilor. O pensie la care tot statul i-a obligat pe cei care în 2008 aveau sub treizeci şi cinci de ani. Acum statul vrea să schimbe foaia şi să-i oblige pe români să opteze între Pilonul I şi Pilonul II. Cine nu va alege va fi trecut din oficiu la Pilonul I. Pentru că aşa vrea statul, care consideră, prin voci care de care mai „autorizate” că este un administrator mult mai bun pentru pensiile românilor. Eugen Teodorovici, geniul de la Finanţe susţine că nu există niciun risc de diminuare a pensiilor private. Cum poate să susţină una ca asta în condiţiile în care contribuţiile au fost diminuate? După ce matematică se ghidează când debiteaza astfel de prostii? Contribuţii micşorate înseamnă acumulări micşorate, nu trebuie să fii ministru de Finanţe să înţelegi asta. Desigur, Teodorovici face declaraţii lipsite de acoperire bazându-se pe faptul că, atunci când dezastrul de la pensii va atinge apogeul, el nu va trebui să dea explicaţii. Foarte probabil îşi va hali liniştit pensia specială – de ce credeţi că guvernanţii se dau peste cap să-şi facă pensii speciale? – departe de haosul la desăvârşirea căruia a contribuit din plin. El şi alţii asemenea lui. Statul vrea şi pensiile românilor. Vrea cam multe şi le va obţine, asta pentru că statul este cel care decide. Ce anume o să mai ceară pe viitor de la noi? Tare mă tem că ne paşte o naţionalizare de tip comunist. Dar una care va afecta numai pe oamenii de rând. Că nu e normal şi nici frumos ca ţara asta, ce nu poate duce prea multe, să rămână fără politicieni. Şi cine vrea să conducă ţara asta dacă nu se lasă cu câştiguri pe măsură?