Cine nu munceşte, nu greşeşte – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0
960

La acest aforism se pare că s-a redus implicarea preşedintelui Iohannis atât în perioada mandatului, cât şi în timpul campaniei electorale. Individul a reuşit să stea deoparte de problemele ţării şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, a petrecut o bună parte a mandatului peste hotare. Dacă şi-n noul mandat o să continue tot aşa, o să fie îndreptăţit la titlul de cel dintâi turist al ţării. Cine ştie, poate că  peste cinci ani se va apuca de scris un ghid de călătorie, dedicat celor care vor să viziteze toate colţurile lumii pe gratis – că doar nu şi-o plăti călătoriile din propriul buzunar.

După un mandat în care nu a strălucit, Iohannis a abordat campania electorală cu lejeritatea celui care se ştie câştigător nu pentru că ar merita, ci pentru că nu are parte de adversari pe măsură. Însă, ca şi la fotbal, nu contează cine joacă mai bine, ci cel care reuşeşte să marcheze cât mai multe goluri. Iar Iohannis se află în situaţia de a câştiga meciul fără să se poată lăuda că a marcat şi el vreun punct.

Pragmatic din fire, Iohannis a preferat să-şi conserve avantajul oferit chiar de către adversarii care nu au fost în stare să-i opună contracandidaţi de valoare. Omul nu s-a mişcat foarte mult. A mai deschis gura din când în când, s-a bucurat când şi-a văzut instalat „Guvernul meu” şi a făcut ceva excursii în teritoriu. A evitat dezbaterile televizate cu adversarii pentru că nu a dorit să rişte nimic din avansul cu care a pornit în cursa electorală. Şi nu a greşit pentru că, evident, nu a făcut nimic. O dezbatere televizată nu l-ar fi adus în situaţia de a pierde primul loc în opţiunile electoratului silit, ca de obicei, să aleagă între răul cel mare şi răul cel mic, dar existau destule şanse ca în turul doi să ajungă un candidat capabil să producă o surpriză.

Iar lui Iohannis îi convine de minune cum s-au aşezat apele pentru turul doi. Pentru că Viorica Dăncilă este cel mai comod adversar în momentul de faţă. Cu o imagine la şifonarea căreia a contribuit din plin, fostul premier se bazează doar pe electoratul fidel, acel electorat care nu ştie nimic altceva în afară de PSD. Faptul că Viorica Dăncilă a candidat din partea PSD nu e cu adevărat relevant în ceea ce priveşte voturile adunate. Acestea puteau fi adunate de oricare alt candidat al partidului, Dăncilă nu are nicio vină, dar şi niciun merit. A acceptat să joace după cum i se cântă şi nu a fost capabilă să adune mai mult. Oriunde s-a dus în campanie a reuşit să se facă de râs, însă asta nu a prea contat în ochii fidelilor PSD, care ar fi votat oricum cu trandafirii. Practic, PSD a făcut ce-a făcut şi a reuşit să se limiteze la electoratul de bază, acel nucleu dur pe care nu o să-l piardă decât cu timpul şi nu datorită faptului că partidul reuşeşte să convingă. E puţin probabil ca pentru turul doi să obţină voturi din alte surse.

Demn de remarcat faptul că neamţul a tot fugit de o confruntare faţă în faţă cu candidatul PSD. Până la urmă a scăpat şi de dezbatere şi culmea e că a reuşit să şi puncteze. Dar să revenim la motivele penrtu care a tot refuzat confruntarea. Cică o astfel de dezbatere era un subiect penibil şi, normal – că tot a candidat Pentru O Românie Normală – el nu se pretează la aşa ceva. Motivul invocat? Toxicitatea PSD. Acest partid a făcut prea mult rău României în ultimii trei ani. Cu alte cuvinte, s-a simţit îndreptăţit să refuze dialogul cu o persoană care a reuşit să adune două milioane de voturi. Nu discutăm despre calitate, doar despre cantitate; până la urmă la asta se reduce democraţia directă. Un vot este egal cu alt vot. Iar două milioane de voturi înseamnă ceva, înseamnă că Dăncilă se poate lăuda că a fost validată de tot atâţia români.

Ciudat, dar atunci când Dăncilă a fost propusă ca premier, fiind validată doar de o gaşcă de infractori care conduceau taman acel partid care a făcut atâta rău românilor, preşedintele n-a avut de obiectat prea mult. Nu s-a simţit îndreptăţit să refuze. Să fie vorba despre un calcul politic licid sau, pur şi simplu, neamţul nu a vrut să greşească? Privind retrospectiv, n-a greşit. Dăncilă a reuşit să se acopere de ridicol şi acumulările personale s-au răsfrânt şi asupra partidului. Cei de la PSD au ţinut să livreze şi cireaşa de pe tort şi Dăncilă a fost lansată în cursa prezidenţială, cu consecinţele de rigoare. Păcat că toate costurile acestei victorii le vom plăti tot noi, oamenii de rând, că în rest…

Numai cine nu munceşte, nu greşeşte. Celui care face ceva i se pot reproşa o mie de lucruri, celui care nu face nimic i se poate aduce doar un singur reproş, că nu a făcut nimic. Şi lui Iohannis nu i se poate reproşa decât un singur lucru.

 

se încarcă...