„Eu am deja aşa… (n.r. – cam 10-15 cm). Cam aşa e dimensiunea CV-urilor pe care le-am primit”, declara la conferinţa de presă de săptămâna trecută liderul PNL Botoşani, Costel Şoptică. Declaraţia este un fel de autodenunţ, în sensul că PNL s-a transformat într-un AJOFM paralel, care caută funcţii pentru a-şi implanta oamenii politici.
De la Bucureşti a început procesul de „depesedizare”, care este unul normal şi firesc. Liberalii trebuie să lucreze cu oamenii lor la punerea propriului program de guvernare în practică. E de bun simţ, atunci când se schimbă guvernarea, eşaloanele 1 şi 2 politic să părăsească puterea şi să le facă loc celorlalţi. Dar până unde merge această depesedizare? Ce se întâmplă cu funcţiile de conducere din deconcentrate, multe dintre ele ocupate prin concurs? E drept că unii dintre directori, poate majoritatea, sunt membri PSD sau simpatizanţi PSD, dar ei au contracte de mandat sau contracte de management pe încă unu, doi sau trei ani. Cu ei ce se întâmplă, pentru că ei sunt foarte greu de demis în virtutea legislaţiei actuale? O demitere poate atrage dublarea funcţiilor de conducere sau cel puţin a plăţilor efectuate către aceştia, pentru că, mai mult ca sigur, directorii vor câştiga în instanţă salariile restante şi repunerea pe funcţii.
OK, există şi varianta reorganizării, în care să se scoată din nou posturile la concurs, dar dacă vom asista la un simulacru de concursuri, sau de numiri pe baza CV-urilor adunate de liberali la sediile lor de partid din toată ţara, atunci ce-am făcut, nu asistăm la un proces de „penelizare” a statului?
„Pleac-ai noştri, vin ai noştri,/ Noi rămânem tot ca proştii”, spune o vorbă din înţelepciunea populară. Adică, nu am făcut decât să schimbăm pălăria, că în rest lucrurile rămân aceleaşi.
Ei, acest lucru se pare că nu-l înţeleg liberalii. De fapt, îl înţeleg, dar nu-l iau deloc în seamă, pentru că acum ei au ajuns la butoane. Şi au aşteptat de mult momentul acesta. Doar că această bucurie poate să le fie de scurtă durată, pentru că aroganţa pe care au arătat-o şi modul în care lasă să se înţeleagă că vor guverna ţara în următoarele luni nu este departe de atitudinea PSD de acum doi-trei ani, când social-democraţii se considerau imbatabili indiferent ce-ar face. Numai că istoria nu bate cu parul, iar lucrul acesta l-au simţit din plin pe propria piele în ultima perioadă şi l-or mai simţi mult şi bine. Aşa că liberalii ar face bine să înveţe din lecţia PSD-ului pentru a nu avea aceeaşi soartă ca şi partidul ajuns să fie condus de Viorica Dăncilă, pentru că istoria e nemiloasă cu cei care nu învaţă din greşeli. Iar PNŢCD-ul şi PDL-ul sunt încă exemple vii ale acestei situaţii.