Nu moare doar capra vecinului – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

Fără doar și poate, ceea ce se întâmplă în momentul de față în Statele Unite ar trebui să ne preocupe pe toți. Pentru că schimbările din America se vor răsfrânge asupra lumii întregi, indiferent dacă ne place sau nu. Și, deocamdată, lucrurile nu stau bine deloc. Cumva, americanii au refăcut isprava românilor din 1990, 1992 și 2000 când, puși în situația de a alege între răul cel mare și răul cel mic, au preferat varianta dezastrului. Au ales și ei răul cel mare și, prin urmare, s-au trezit cu un președinte marionetă. Nu e secret pentru nimeni că Joe Biden numai conștient de ceea ce face nu este. Individul nu prea știe pe ce lume trăiește și asta e foarte grav, în condițiile în care SUA sunt republică prezidențială, în care președintele este și șef al Guvernului. Treaba aia cu cel mai puternic om din lume nu e doar o metaforă. O situație de care va profita Kamala Harris care, iată, a ajuns la Casa Albă pe ușa din dos, împingându-l la candidatură pe Biden după ce sondajele de opinie au arătat că n-ar avea șanse să devină președinte.

Foarte atenți la ceea ce se întâmplă în SUA, românii cu suflet verde au și găsit motive de bucurie. Uite, domnule, că se întâmplă și la ei, nu numai la noi. Și la ei se fură la vot, și la ei au un președinte care nu știe câte urechi are… Asediul Capitoliului a crescut pulsul patrioților. Ați văzut?! Steag românesc fluturat la Capitoliu. Un steag românesc cu stema decupată, ca la Revoluție… Românii au un cuvânt de spus în America. Vedeți? Suntem peste tot.

Nu se discută despre atentatul la democrație, despre limitarea dreptului la exprimare, instaurarea cenzurii și delictului de opinie (și multe altele) care reprezintă, de fapt, miza bătăliei politice din SUA. Se discută despre steagul românesc și despre cum au fost implicați românii în evenimentele ale căror urmări se vor răsfrânge asupra întregii lumi, dar mai ales asupra Europei. Părerologii de serviciu, alimentați cu informații care de care mai obscure, dar cu pretenții de deținători de adevăr suprem, își dau cu presupusul în cel mai dăunător mod posibil. Trebuie să luăm atitudine, trebuie să facem, să dregem… Asta trebuie de făcut în America. Asta nu trebuie făcut…

E drept, evenimentele din America vor avea consecințe nefaste în ceea ce privește libertatea individului. Semințele minocrației socialiste plantate de pe timpul lui Obama dau roade peste așteptări. Apropo, unul dintre obiectivele președintelui Biden este reprezentat de desființarea închisorilor; un soi de penitență personală pentru perioada în care a avut o atitudine mai mult decât intransigentă împotriva infracționalității. Practic, democrația liberală e pe moarte în SUA și unda de șoc se va răsfrânge în întreaga lume. Prea puțini văd însă pericolul ca şi cele mai pesimiste romane distopice să devină realitate și se bucură că, din punct de vedere al tembelismului politic, nici măcar americanii nu sunt mai departe de noi. Bucuria românului care află că și vecinului i-a murit capra. Ce dacă ne despart un continent și un ocean? Îl cunoaștem și știm destule cât să încercăm sentimentul sublim de înălțare sufletească pentru necazurile care-l doboară. Și să nu uităm de românii care au fluturat steagul pe Capitoliu…

Ne bucurăm de răul altuia, simțim fiori patriotici pentru amănunte mărunte. Ne lăudăm cui e dispus să asculte că toate componentele turnului Eiffel au fost produse la Reșița, deși nu e adevărat. Cunosc români care se jură că au fost la turnul simbol al Parisului și au văzut pe buloanele metalice scris „Produs la Reșița”. Avem pretenția că deținem dexteritatea de a despica firul de păr în patru sau chiar opt, însă nu suntem în stare să vedem pădurea din cauza copacilor. Pentru că asaltul asupra Capitoliului e mai mult decât ce s-a văzut în realitate. Pare un episod smuls din arsenalul celor care au regizat, acum mai bine de trei decenii, o pretinsă revoluție în România. Reacțiile politicienilor români au fost, cu mici excepții, de toată jena. Că e vorba de atac la democrație, că e o reacție îndreptățită… Păreri diverse și prost argumentate, care denotă analiză superficială și lipsă de competență.

Cu sau fără români care să agite steaguri găurite pe Capitoliu, democrația moare în SUA. Va muri și în restul lumii. Să ne gândim doar că, în România, libertatea presei și de exprimare reprezintă în momentul de față doar o fărâmă din ceea ce reprezenta în anii ’90, în ciuda presiunilor lui Iliescu. Timpul a trecut și lumea s-a schimbat, însă nu în direcția potrivită.

Vin vremuri grele, însă prea puțini sunt capabili să le anticipeze. Mult mai puțini sunt cei care pot să și facă ceva. Românii în niciun caz. Puteau să facă ceva pentru țara lor anul trecut, dar au ales așa cum au ales. Evident, nici nu a prea fost de unde; eternul blestem al alegerii între răul cel mare și cel mic. S-a ajuns la o lipsă de implicare ceva de speriat; românii ies în stradă doar dacă le sunt amenințate salariile, nu modul de viață sau libertatea de gândire, atât de prost înțeleasă. Dar le pasă de ce se petrece în SUA. Și interpretează evenimentele așa cum s-au implicat pentru țara lor. Ai văzut cine sunt românii? Au dus steagul în Capitoliu… Românii schimbă istoria.

Mda, lumea se schimbă. Nu așa cum ar trebuie, nu cum avem nevoie. Și americanilor nici măcar nu le-a rămas iluzia ajutorului extern. Cine să-i ajute? Bunicii noștri i-au așteptat pe americani. Americanii pe cine așteaptă?

 

Deja ai votat!
se încarcă...