Politica locală între turism și cultură – Dumitru MONACU, scriitor

Recenta tevatură de la Consiliul Județean iscată pe seama conacului Alexandrescu din Guranda unde a funcționat o unitate spitalicească, ne-a arătat negru pe alb cum s-a poziționat ALDE în structura de conducere a județului. De partea PSD, că acolo e țâța cu lapte. Cel puțin, așa reiese fără niciun dubiu din postarea pe FB a vicepreședintelui Bogdan Dăscălescu, vădit nemulțumit de faptul că liberalii nu au fost de acord cu tranzacția ce urma să facă din zona Guranda un paradis al turismului. Astfel, cele trei sute de mii de euro vor trebui să stea cumințele în seiful CJ până va apărea o nouă oportunitate de a-i cheltui aiurea. Pentru că achiziționarea unui conac dărăpănat, dar mustind de bacilul Koch prin pereți, temelii și tencuieli ar fi fost o risipă crasă de bani publici. Argumentele trâmbițate de te miri ce vuvuzele că tranzacția va duce vitalizarea turismului într-o zonă care în afară de Coroi nu ne spune nimic, sunt de-a dreptul puerile. Două sunt marile dileme ale oricărui observator neutru: cum ajungi acolo și de ce? Avem o infrastructură corespunzătoare unui punct turistic important? Ce ar putea vedea și admira un turist în locul cu pricina? Nu cunosc cifra de turiști care vizitează anual Ipoteștiul lui Bădița Mihai (cel mai proeminent punct turistic al județului!) dar cred că nu depășește ordinul miilor. Împărțiți acel număr la cel puțin o sută și veți afla „afluența” de turiști care vor năpădi zona Guranda, în primul rând să-și nenorocească mașinile și în al doilea rând să vadă și să admire … nimic! Și dacă tot am pomenit de zone cu adevărat de interes public, vicepreședintele Dăscălescu din poziția sa de diriguitor cultural în CJ ar trebui să-și exprime public regretul și să înfiereze cu mânie proletară pe toți cei care, sub o formă sau alta, au „contribuit” la starea actuală a Teatrului Mihai Eminescu, unul din etaloanele culturale ale municipiului și județului. Botoșănenii nu așteaptă de la aleși fantasmagorii ci lucruri normale. Iar cel mai normal lucru ar fi finalizarea reconstrucției teatrului, locul pe lângă care și Doina Federovici și Bogdan Dăscălescu și Cosmin Andrei și Bogdan Buhăianu trec zilnic spre locurile lor de muncă de unde încasează lefuri cuprinse între 15.000 și 25.000 lei lunar. Lefuri care nu cad din cer, ci din buzunarele botoșănenilor. Din aceste motive, achiziționarea unei coșmelii dărăpănate și a câtorva hectare de pământ într-o zonă unde nici mutul nu-și duce iapa, ar fi fost, fără îndoială, o mare eroare. Departe de mine gândul de a-i lăuda pe liberali (au și ei niște buboaie în cap mai mari decât … capul, despre care vom mai vorbi!) dar poziția lor în această problemă a fost una corectă. Din păcate pentru ei, majoritatea în CJ este clară, ALDE poziționându-se în funcție de ciolan pentru că foamea într-un partid pe ducă e mare cât casa, lucru știut atât de cel care schimbă vitezele, dar și de schimbătorul propriu-zis. În celălalt for de conducere, Consiliul Local, treburile sunt și acolo clarificate. Negocierile pe sub masă ale Mihaelei Huncă cu conducerea PNL vor asigura majoritatea galbenă, oferta de posturi și poziții ale PSD fiind net inferioară celei a PNL care, controlând învățământul, a rezolvat și problema fostei deputate, dar și a familiei viceprimarului. Revenind la subiectul cu care am deschis această scriere, dacă în cadrul CJ tot se vrea o relansare a turismului, atunci eforturile ar trebui în primul rând îndreptate către infrastructura care ne leagă de județele vecine. Ciotul de drum Prăjeni – Plugari ar trebui să fie gata înainte de a veni vara, iar lucrările la calea Botoșani – Târgu-Frumos să înceapă fizic, măcar din toamna acestui an. Dacă s-ar întâmpla aceste minuni, am putea considera că, pe anul 2021, autorităţile și-au făcut treaba. Cât despre locurile turistice, haideți să fim realiști și să acceptăm că Ipoteștiul rămâne pe harta județului drept punctul cu cel mai mare potențial turistic. De aceea aici trebuie făcute investiții, trebuie promovare permanentă, trebuie multă viziune din partea celor plătiți pentru asta. Organizarea unui concurs județean sau chiar național cu premii având tema: „Soluții și idei practice pentru ridicarea nivelului turistic al Ipoteștiului” ar putea revoluționa această activitate. Tocarea pe tot felul de prostii a fondurilor din zona culturală a CJ ar trebui stopată pentru că prea s-au obișnuit cam aceiași mușterii să se ungă pe bot an de an cu smântâna din instituțiile de cultură tutelate de Consiliul Județean. Dar despre acest subiect, vom vorbi cât de curând.