În urmă cu mai bine de o săptămână, liderul liberal Costel Șoptică a vizitat, cumva „sub acoperire”, câteva instituții publice din Botoșani. Inițiativa deputatului PNL este demnă de toată lauda dacă a avut ca scop depistarea abuzurilor și neajunsurilor din comportamentul unor slujbași ai statului în vederea corectării sau eliminării lor. Și dacă tot a vrut Șoptică să vadă ce și cum în chestia cu instituțiile publice, mă miră faptul că nu și-a început vizita din cel mai fierbinte loc, adică serviciul de înmatriculări, acolo unde de la prima oră, pe scările instituției, cetățenii stau ciorchine, pe toată durata programului, așteptându-și rândul cu o răbdare de-a dreptul incredibilă. De ce nu se schimbă procedura de lucru, de ce nu se planifică altcumva această activitate, mi-e peste poate să înțeleg! Chiar nimeni nu are o idee, o sugestie de a elimina aceste cozi infernale? A doua bilă neagră din vizita „cuzistă” intră în palmaresul deputatului deoarece, toate instituțiile vizitate sunt conduse de directori … neliberali, de unde se poate deduce lesne că scopul vizitelor ar putea fi cu totul altul. Una peste alta, în aceste instituții cetățeanul pierde timp, bani și se încarcă la maximum cu nervi de parcă nu funcționarii ar fi în slujba cetățeanului, ci invers. În loc să fie niște parteneri de nădejde, acești funcționari interacționează cu cetățeanul de pe poziție de forță, umilindu-l efectiv. Politețea, răbdarea, spiritul civic, serviabilitatea și, până la urmă, bunul simț sunt niște atribute pe care nu prea ai să le găsești la slujbașul român care are în ADN-ul lui ignoranța, aroganța, ba chiar obrăznicia. Și cum să nu le aibă dacă el a ajuns acolo, în postura de a fi la dispoziția cetățeanului doar datorită unor merite … speciale: apartenență la partid, grad de rudenie cu știu eu ce mahăr sau pur și simplu datorită plicului doldora cu bancnote. Că dacă ar fi angajați absolvenții cu mediile cele mai mari ale facultăților de profil, alta ar fi situația. Dar așa, cu studii făcute la apelul de seară sau cu examenele luate în urma golirii cardurilor babacilor, angajații din instituțiile publice se cred mai presus de lege, darmite de cetățean. Că mai sunt pe acolo și oameni onești care își respectă locul și rolul lor în fața cetățeanului, e o altă poveste, pentru că uscăciuni fără pădure, nu există la noi, în România postdecembristă! Din nefericire, în prima linie sunt băgate uscăciunile care, pe lângă faptul că se dovedesc a fi obstacole grele pentru cetățeni, sunt retribuite cu salarii dolofane pentru meritele enumerate mai sus: partid, grad de rudenie, plic. Faptul că nu se ajunge la un blocaj complet al acestor instituții se datorează minunii că există … „pădurile”, adică acei oameni care își cunosc la perfecțiune meseria și duc efectiv în spate povara funcționarului public, nivelul de salarizare al lor fiind, de bună seamă, sub al celor care taie și freacă frunze de mentă la câini. A fi optimist că lucrurile o vor lua pe un făgaș normal și firesc înseamnă, în România, a fi un visător rupt de orice realitate. Lucrurile au luat-o total pe arătură, oamenii sunt derutați total, iar guvernanții depășiți precum căruța pe autostradă. Nu, la noi în țară, slujbașul statului nu va fi niciodată un ajutor sau un aliat al cetățeanului așa cum se întâmplă în țările civilizate, ci o frână, un vechil, un gardian, un Gică Contra. Singurele instituții care „funcționează” cum doresc cei de la butoane, sunt cele de forță. Nici nu s-ar putea altfel din moment ce bugetele alocate lor cresc de la an la an, în timp ce, pentru reeducarea și reșcolarizarea angajaților din instituțiile civile, nu se găsesc niciodată bani, iar atunci când se găsesc vine o firmă de partid, organizează cursul de pospăială, înhață bănuții și bifează în documente că au mutat munții din loc! Recentele demonstrații din Botoșani și din țară au demonstrat că, într-adevăr, instituțiile de forță își fac treaba. Numai că treaba lor apare de regulă atunci când omul de rând răbufnește nemulțumit de modul în care cârmuitorii (servicii, justiție și politică) își bat efectiv joc de viața lui. Așa stând lucrurile, vizita liderului botoșănean în unele instituții publice nu va aduce nicidecum lapte și miere în viața cetățeanului. Pentru lapte și miere e nevoie de albine și vaci. Cu trântori și boi nu facem nimic. Este nevoie de o schimbare substanțială, structurală, din temelii adică, a sistemului. O schimbare care să aibă ca ax central omul, satisfacerea drepturilor și nevoilor cetățenești și nu umilințele la care este supus atunci când pășește pragul unei instituții care funcționează pe banii lui. Din nefericire, nu se întrevede așa ceva. Ar trebui o schimbare de sistem, ceea ce nu prea cred a se întâmpla prea curând.
