Faptul că în interiorul BOR au fost semnalate în ultimii ani deviații scandaloase de la rigorile, poruncile și dogmele divine nu trebuie să constituie sub nicio formă o umbră care să întunece inimile creștinilor ortodocși din România. Poziția corectă și fără echivoc a Patriarhului Daniel în cazul exceselor lui Teodosie, indiferent de natura lor, este un semnal pozitiv, dătător de speranțe pentru orice credincios care are mintea la el și știe să separe popimea de preoțime. Despre prima categorie se știe că, de-a lungul anilor, a cochetat adeseori cu păcatul, zona sexuală fiind cel mai des frecventată dar și mediatizată puternic în ultimii ani. Și asta nu numai la noi, la ortodocși! De când e lumea și pământul, în orice zonă geografică și la toate cultele, deviațiile sexuale au constituit secrete tabu care, iată, nu mai pot fi ținute sub preș. Ca multe altele și sexul este un dar divin oferit oamenilor de către Tatăl ceresc. Un dar menit să împlinească dragostea dintre un bărbat și o femeie, să concretizeze această comuniune prin îngerașii care umplu viața și casa oricărui cuplu: copiii. Deviațiile de la această menire de căpătâi a existenței și evoluției omenirii nu sunt o noutate a zilelor noastre. Din cele mai îndepărtate timpuri unii dintre bipezii speciei au căpătat drag mult mai mare de ”capră” sau … ”biberon”, fapt care i-a făcut pe … tradiționaliști (nu spun normali pentru că în ziua de azi acest cuvânt nu mai are niciun sens!) să-i boteze în fel și chip: homosexuali, bulangii, pederaști, sodomiști, minoritari sexuali sau mai nou, gay. Faptul că în ultimii ani jurnalele de actualități ne trântesc în față, seară de seară … dosul unora, nu ar trebui să ne mire și să ne intrige pentru că la ce gogomănii, diversiuni și manipulări ne supun ”tembeliziunile”, chestia cu ”inverșii” e frecție cu spirt la piciorul de lemn. Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit este asaltul furibund al unora asupra instituției fundamentale a statului și românismului, biserica. Ghidușiile lui Corneluș de la Huși sau ale lui … CristiAnus din urmă cu câțiva ani precum și ale altor așa-ziși slujitori ai Domnului sunt niște … lucrături pe la spate care în niciun caz nu caracterizează biserica. Așa cum sunt medici care omoară, profesori care prostesc elevii, politicieni care fură (scuzați pleonasmul!), judecători care împart strâmb dreptatea, așa sunt și acești popi care fac de râs preoțimea cu har și dar de Dumnezeu. Orice atac asupra bisericii având în primplan acești subiecți purtători de … fuste negre care se comportă – hai să spun … atipic – reprezintă o mare deviație pentru că ea, biserica, este bijuteria divină dăruită muritorilor în timp ce popii mătrășiți sau nemătrășiți încă din cadrul BOR sunt niște lefegii vicioși care nu au înțeles niciodată locul și rolul lor în Casa lui Dumnezeu. Implicarea bisericii în acest gen de scandaluri specifice nu numai secolului XXI ne arată de fapt, amplitudinea fenomenului național, ireversibil, de disoluție accelerată a valorilor. Recenta dispută de la vârful BOR prezentată oarecum catifelat în mijloacele de informare mass-media nu reprezintă altceva decât rodul unor acumulări de frustrări lumești generate din păcătoșenii terestre și nicidecum din virtuți divine iar poziția tranșantă și explicită a Patriarhului Daniel nu face altceva decât să ne confirme cu subiect și predicat ceea ce cu toții știam și anume că înaltul prelat de la malul mării a cam luat-o prin bălării. La fel ca și alți ocârmuitori de prin alte domenii pentru că din moment ce prim-procurori au fost arestați, la sedii de poliție s-au făcut percheziții, la spital secția care face performanță și istorie este … morga, militarii mor în accidente rutiere și nu pe câmpul de luptă iar profesorii iau note de 2 și 3 la titularizare, la ce fapte vrednice de laudă să ne așteptăm? Mai rămâne ca fetele de la Baisa să fie cooptate în corul bisericii, tâlharii să conducă anchete și să aresteze, elevii să dea meditații unor profesori, doctorii să memoreze slujbele de înmormântare și avem aproape tot ce ne lipsește. Lăsând gluma amară la o parte, este limpede că biserica, acest reper divin care ne-a ghidat existența de-a lungul veacurilor trebuie să rămână dreaptă, corectă și neîntinată iar rolul preoților nu poate fi diminuat sau pus la îndoială. Ei trebuie să se achite de menirea lor dumnezeiască și anume aceea de a ne fi păstori și lecuitori de suflete. Nicidecum popi!
