Da, oamenii chiar trebuie să știe… – Ciprian MITOCEANU, scriitor

Nu cu mult timp în urmă am urmărit prestația electorală a unui politruc parvenit. Nu contează partidul, chiar nu contează; e de ajuns să spun că individul parvenise politic, renunțând la o carieră lipsită de perspectivă într-o sectă oarecare. Fără doar și poate, e mai bine de trăit din politică decât din eforturile comunității. Și, de la înălțimea tribunei și funcției sale (dacă vă duce gândul la Gâdea să știți că nu e singurul care a constatat că e mai profitabil să îndrume suflete pe calea pierzaniei în loc să le mântuiască), individul  încerca să demonteze mitul conform căruia românii migrează pe alte coclauri pentru că în țara lor câștigă prea puțin.

De fapt, după mintea politrucului, salariile din România sunt foarte mari; mai mari chiar decât cele din vest. Pentru că românii, ignoranți și răuvoitori când vine vorba de activitatea guvernului, au în vedere doar cât le intră în buzunar în fiecare lună și nu prea știu care e treaba cu salariul brut. Și autoritățile ar trebui să le explice asta cetățenilor care, dacă ar înțelege, ar deveni mulțumiți peste noapte. Și predica suna cam în felul următor: Nu-i spune omului că are un salariu de două mii de lei… Arată-i fluturașul și explică-i că, de fapt, salariul lui e de peste trei mii șase sute de lei. Da, trei mii șase sute de lei e un salariu mare. Nu-i spune omului că are patru mii salariu, pentru că o să i se pară puțin. Ajută-l să conștientizeze că, de fapt, salariul lui este de șapte mii două sute și ceva. Pentru că șapte mii de lei este un salariu uriaș. Da, dar mai conștientizează-l și asupra faptului că, din salariul brut, care e foarte mare, trebuie să dea niște taxe și impozite la stat. Iar statul, în marea lui înțelepciune, îi oferă de acei bani cetățeanului infastructură, educație, spitale, siguranță și multe altele. Și, când omul o să-și dea seama câte primește în schimbul contribuțiilor la bugetul statului, o să realizeze, de fapt, ce salariu grozav are. Însă atâta vreme cât omul de rând se va raporta doar la salariul net și nu la cel brut, va trăi cu sentimentul că e plătit în bătaie de joc. Dar dacă va conștientiza cât de multe primește pentru ceea ce i se oprește pe statul de plată pentru visteria țării; ei bine, va fi mândru de salariul lui și de țara în care trăiește.

Trăind în România, sunt obișnuit cu minciunile politicienilor, însă rar mi-a fost dat să văd ipocrizie mai mare. Poate doar alea cu „România crește cu taxele tale” și „Aici sunt banii dumneavoastră”. Taxele și impozitele plătite de cetățean sunt administrate de stat în folosul comunității… De unde tâmpenia asta? Drumurile arată de parcă de parcă au fost distruse intenționat pentru a preveni cine știe ce invazie, după tactica lui Ștefan cel Mare. Spitalele mai au puțin și se dărâmă pe pacienții care stau câte trei într-un pat, ca pe vreme de război. Educația e gratuită, dar după principiul „Cât dai atâta face”. Polițiștii se bucură atunci când primesc mită, nu când arestează un infractor. Băieții de la Rutiera botoșăneană au demonstrat că prea puțin le pasă de siguranța participanților la trafic.

Totuși, analizând la rece discursul patriotard și găunos, mi-am dat seama că, pe undeva, năucul avea dreptate. Da, chiar așa. Fiecare român ar trebui să știe cu cât anume contribuie la sacul statului, sac din care cei aflați la butoane distribuie către acoliții specializați în paraîndărăt și alte mânării. Omul trebuie să știe cu cât anume contribuie la bugetul sănătății. Nu puțini vor fi cei care se vor umple de mânie după ce vor conștientiza că pentru contribuții de mii de lei anual primesc analize în valoare de doisprezece lei, pentru restul problemelor de sănătate fiind trimiși să se caute la privat. Câți o să treacă indiferenți peste faptul că lunar bagă în bugetul Casei de Pensii mai mult decât vor primi pentru aceeași perioadă după ce vor ieși din câmpul muncii? Tot românul ar trebui să știe cât anume din prețul carburanților merge la stat. N-ar fi o idee proastă ca în benzinării să fie afișate prețurile cu și fără acciză și ce mai ia statul. Ar mai accepta botoșănenii să-și rupă mașinile pe drumul spre Iași? Posibil că nu… Când știi că dai statului ditamai porcoiul de bani nu accepți măgăriile politicienilor.

La un moment dat se vehicula ideea ca salariații să-și primească tot salariul și din acesta, la final de an, să plătească ce e de plătit. Impozite, asigurări medicale, contribuții la fondul de pensie.. Evident, așa ceva n-o să se întâmple în România deoarece guvernanții se tem că, odată ce omul se vede cu banii în mână, n-o să-i mai dea statului, așa că se merge pe reținerea la sursă. E mai sigur pentru stat, nu și pentru cetățean. Însă ar fi mai sănătos. Pentru că, odată ce va conștientiza că pentru servicii medicale de doi lei plătește cu zece procente din salariul brut, iar pentru cateva sute de mii de lei vărsați în visteria Casei de Pensii primește doar pensia socială, e posibil ca românul să se revolte și să nu mai accepte rotativa guvernamentală în urma căreia sunt schimbați doar guvernanții, nu și modul de a guverna.

Da, românii nu au doar dreptul să știe cât anume le reține statul din salarii, chiar au obligația asta. În ceea ce-i privește pe politruci, aceștia ar trebui să se intereseze că peste hotare, pe-acolo pe unde au fugit românii, există și salarii brute, nu doar salarii nete, ca pe la noi… Vreți să știți cât vă ia statul? Cereți fluturașul de salariu, deslușiți ce scrie acolo și înmulțiți fiecare rubricuță cu doisprezece. Și parcă n-o să vă mai vină să votați netrebnici.

 

 

Deja ai votat!