Spectacolul neputinței – Cătălin MORARU, redactor șef

Drumul spre Târgu Frumos este cumplit. Cam ca înainte, doar că un pic mai rău. Cum era de așteptat, Doina Federovici, președinta PSD Botoșani lansează o diatribă că trece timpul și drumul nu se face deși PSD a lăsat „un proiect la cheie”, iar județul va pierde zeci de milioane de euro. Vicepreședintele PSD, Marius Budăi vituperează și el în mediul online despre minciunile liberale și îi place așa tare ce iese, încât plătește bani (nu el, ci partidul, evident) către Facebook pentru a-și promova postarea.

Ambii uită partea lor de poveste. Că și ei au promis, (mulți) ani la rând, că drumul respectiv se face, când erau la guvernare. Și s-a făcut la fel de mult cât se face acum, când la guvernare e PNL. Iar județul a pierdut și atunci zeci de milioane de euro, pentru că nu a avut o șosea decentă care să facă legătura cu sudul țării.

Probabil vor apărea și ceva liberali la fileu și vor aminti că și ei au lăsat la Consiliul Județean un proiect la cheie pentru drumul strategic, de exemplu. Iar în următorii patru ani președintele pesedist al CJ nu a făcut nimic, abia acum încep lucrările, și acestea sub spectrul pierderii finanțării europene, dacă nu sunt respectate termenele de execuție.

În toți cei patru ani pierduți, în care oamenii din județ au făcut mitinguri pentru drumuri civilizate, nici Federovici, nici Budăi nu au protestat. Nici nu aveau cum, dealtfel, că îi dădea Dragnea afară din partid.

Actul următor va fi când pesediștii vor mai găsi ceva de reproșat guvernării. Iar spectacolul acesta va continua, cum tot continuă de 30 de ani.

De ce avem problemele astea? Pentru că important este să NU se facă, nu să se facă. Povestea e asemănătoare cu foametea din Sudan. Dacă ajutoarele trimise din toată lumea ar fi ajuns la cei care sufereau de foame, nu ar mai fi fost foamete. Și nu ar mai fi trimis nimeni ajutoare. Așa că mulți sudanezi au fost lăsați să moară de foame, pentru a fi controlați de conducătorii lor. Iar respectivii au ales soluția logică. Pentru ei, normal, nu pentru muritorii de foame.

Dacă revenim la actorii certurilor astea inutile, vedem că Marius Budăi este deputat PSD și fost ministru. Doina Federovici e președintele CJ Botoșani. Liberalii care fac zarvă sunt și ei deputați, senatori, directori de instituții. Din aceste poziții poți da un telefon să vezi ce se întâmplă. Se adună toți la o masă și discută, găsesc o soluție pentru a rezolva problema, dacă tot e așa mare iubirea de patrie și de Botoșani, că numai asta aud, cât de mult bine fac oamenilor.

Dar, la fel ca în Sudan, nu asta e soluția politică corectă. Mai util e să critici pe platforme de internet, să faci scandal, să dai comunicate, în speranța că vei aduna puncte pentru următoarele alegeri. Dacă se fac drumuri, școli, rețele de apă, spitale e absolut irelevant. Dacă tu, politician, nu te poți lăuda cu asta.

Acest motiv simplu e cel pentru România nu are proiecte de țară, pentru care nu s-a construit și nu se va construi nimic, în special la noi, în Moldova, zonă unde politica se reduce la a-l pune pe vărul Costel într-un consiliu de administrație sau a da niște contracte de la stat cumnatului Ionel. „Să ne procopsim un pic, și noi și neamurile noastre”, asta ar trebui să fie deviza politică la mai toate partidele românești. Excepțiile doar confirmă regula.

Toate investițiile mai serioase durează mai mult de patru ani, acesta e secretul lui Polichinelle. Și dacă profită dușmanul politic de asta, mai bine nu se face.

Că în România nu există adversari politici, asta presupune o anume politețe, anumite limite. Nu, la noi sunt dușmani politici. Iar dușmanul trebuie tratat fără milă, se știe.

Pe vremea guvernelor pesediste ale lui Dragnea, UE se ruga de români să facă autostrăzi, aveau alocată o sumă uriașă pentru asta. Comisarul european Corina Crețu (europarlamentar PSD!) tot implora autoritățile să aplice pentru fonduri, aranjase finanțarea aproape totală, inclusiv a studiilor de fezabilitate.

Am întrebat-o pe Doina Federovici, pe atunci senator PSD, de ce nu se face autostrada aia peste munți, să putem ajunge civilizat în Europa, că era singura pesedistă care se mai zbătea să aducă bani în județ. Mi-a răspuns că pe traseul autostrăzii sunt urși și trebuie avize de mediu.

Știam însă că Liviu Dragnea nu era la fel de prost ca miniștrii din guvernele lui. Că de aia i-a pus miniștri. Și totuși a refuzat cu obstinație să ia fonduri pentru infrastructură. Motivul e același, la fel de simplu. Nici o autostradă nu se termină în patru ani, ci în zece. Și taie panglica altcineva, nu el. Tot din cauza asta și Băsescu spunea acum zece ani că României nu îi trebuie autostrăzi, printre mulți alții.

Problema e că în timpul ăsta, țările europene și-au terminat de modernizat infrastructura. Iar UE nu mai dă bani pentru asta, ce am primit în acest exercițiu financiar este total insuficient și a fost un fel de favoare.

Asta ca să ne lămurim de ce nu trebuie să mai visăm cai verzi pe pereți. Vom circula pe aceleași drumuri puține și proaste, înghesuite, mergând în coloană, trecând prin absolut toate satele și comunele care ne ies în cale. Și ne vom bucura ca niște copii când drumurile alea înguste vor fi un pic asfaltate. La fel ca sudanezii când mai primeau niște conserve aproape expirate.

Teoria nu se aplică doar la drumuri. De aia nu vom avea nici spitale noi, nici școli moderne, digitalizare și debirocratizare, nici proiecte pe termen lung pentru dezvoltarea localităților etc. Toate astea au același defect, durează mai mult de patru ani. Iar majoritatea politicienilor români nu concep planuri pe perioade mai lungi. Se face dacă durează maxim patru ani, dacă nu, nu.

Ce va continua însă, va fi acest spectacol de a căuta vinovați, de a arăta cu degetul la celălalt. Chiar dacă tu ai făcut exact același lucru. Pentru că poporul trebuie să aibă un dușman. Că e PSD, PNL, USR, ungurii, UE, nu contează. E mult mai ușor să suporți condițiile mizerabile în care trăiești când ți se arată pe cine trebuie să urăști.

 

De ce se întâmplă toate astea? Cauzele sunt multe, dar cea mai importantă, după mine, o găsim în propoziția asta: nu există popor virtuos, care să fie condus de politicieni imorali, semianalfabeți, lamentabili etc. Ne place sau nu, problema e la noi, nu la clasa politică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deja ai votat!