Intersecțiile autorităților – Dumitru MONACU, scriitor

Dintotdeauna, autoritatea locală și cea centrală s-au înțeles precum câinele și pisica dacă diriguitorii autohtoni au făcut parte din tabăra înfrântă în alegeri. Această stare de lucruri am consemnat-o și la sfârșitul săptămânii trecute, când, cu prilejul vizitei premierului Cîțu în Botoșani, a fost întrebat despre posibilitatea unei eventuale întâlniri de lucru cu președintele Consiliului Județean, Doina Fedorovici. Lăsând la o parte faptul că „michimaușii” de Dâmbovița vin la Botoșani numai atunci când este vorba de alegeri (interne, locale sau generale), răspunsul prin care Florin Cîțu a justificat refuzul de a sta față în față cu autoritatea locală s-ar traduce, așa, mai neaoș, „ba pe-a mă-ti!” Adică nici președinții de CJ din Opoziție nu răspund la solicitările premierului, drept carevasăzică, iaca a sosit momentul să dea un retur pe aceeași parte a terenului, c-așa-i în tenis! Ce-i drept, subiectul ce urma să fie discutat este, fără îndoială, un reușit scenariu de film science-fiction: autostradă Botoșani-Suceava! Adică s-au câcâit aproape zece ani să înceapă lucrările la al doilea cel mai tranzitat drum al județului (Botoșani-Târgu-Frumos), au decopertat câțiva kilometri, au săpat câteva sute de metri, și gata, trecem la autostradă! Ce ați pățit, oameni buni? Ați băut la volan așa, mai liberal, sau ați tras pe nas în stil userist? Că pe lângă drumul speranțelor deșarte ce duce la Hârlău mai avem unul, de fapt o cruce de drumuri care, deși consemnează întruna morți și răniți, nu se ia vreo decizie acătării și nu se sfătuiesc nici autoritatea locală cu cea centrală, și nici popii cu doctorii, adică cei implicați în problemă. Este vorba de intersecția din Orășeni Deal, locul unde orice accident care se întâmplă acolo este ori grav ori foarte grav. Pentru un conducător auto care vine de pe drumul secundar, adică din Cristești sau înspre Cristești, rectiliniaritatea drumului și peisajul ce-i apare în față conduc adeseori la ideea că această șosea nu ar putea fi traversată decât de vreo ulicioară sau vreo cărăruie și nu de ditamai drumul județean 208C. Astfel, rutina, peisajul, dar și neatenția șoferilor la semnalistica rutieră contribuie toate trei la mari tragedii. Așa stând lucrurile, mi-ar fi plăcut să aud de o întâlnire a factorilor de decizie, indiferent că-s de la centru sau locali, în vederea găsirii și aplicării urgente a unor măsuri care să stopeze accidentele din acea zonă. De altfel, soluții sunt destule, nu știu dacă banii sunt problema sau acel „ba pe-a mă-ti” de care vorbeam la începutul acestor rânduri. Cea mai sigură intervenție în această intersecție ar fi construirea unui sens giratoriu, care ar lămuri definitiv problema. Singurul inconvenient (în afară de bani!) ar fi spațiul nu prea generos dar, fiind o necesitate de viață și de moarte, s-ar găsi soluții. Până la punerea în practică a acestui proiect neapărat necesar s-ar putea monta câteva rânduri de limitatoare de viteză numite în limbaj popular „dune”, care ar avea rolul de a obliga conducătorii auto să încetinească deplasarea atunci când sunt la câteva sute de metri de intersecție. Astfel, chiar dacă vor fi berbeci care vor intra fără să se asigure în intersecție, măcar nu vor avea viteză mare, putând astfel să evite accidentele grave. Acest sistem a fost aplicat la intersecția drumului către Săveni cu cel care duce în Roșiori, și într-adevăr stopează elanul și adrenalina unora de a trece prin cruce cu mulți kilometri la oră. Poate or mai fi și alte soluții de evitare a tamponărilor din intersecția despre care am vorbit, important este ca diriguitorii să le caute și să le pună în practică. Altfel, rămânem cap de afiș la știrile de la ora cinci de pe ProTV! Revenind la nivelul așa-zis înalt al vizitelor electorale ce au loc în județul nostru, trebuie să vă mărturisesc că încep să-mi pun întrebări despre cele de lucru pe care Ceaușescu le făcea din când în când prin județe. Nu sunt absolut deloc nostalgic (doar tinerețea mea a fost printre puținele lucruri bune de atunci) și nici nu am agreat comunismul, dictatura și politica acelor ani), dar observ că astăzi, orice vizită a potentaților zilei nu are decât scopul de care vorbeam: alegeri. Fie că e vorba de PSD, PNL, USR sau AUR, niciun lider al găștilor enumerate mai sus nu vine la Botoșani pentru a se implica în rezolvarea vreunei probleme. Nu, doamnelor și domnilor! Ei vin pentru voturi, voturi și iar voturi, sta-le-ar în trahee ștampilele colțuroase! Faptul că cei doi corifei galbeni ne-au călcat județul la un interval de o zi, ne demonstrează că ei au nevoie de noi și nu noi de ei. Deși, la o adică, au sosit în urbe nu portarul de la Textila și nici „motostivuitorul”(vorba unei deștepte!) de la IUPS, ci președintele Camerei Deputaților și primul ministru al României. Dacă nu ei, atunci cine ar putea să ne sprijine măcar întruna din sutele de probleme cu care ne confruntăm? Că nu numai drumurile și șoselele sunt vraiște la noi la Botoșani!