Migratorii politici botoșăneni – Dumitru MONACU, scriitor

Fenomenul de schimbare precum șosetele a partidelor a modificat din temelii viețile multor politicieni botoșăneni în această tulbure și tumultuoasă perioadă postdecembristă. Migrarea politică a avut ca scop, în cele mai multe cazuri, menținerea pe orbita avantajelor materiale (că până la urmă, despre asta e vorba!) a unor politruci care ori n-au vrut să se scufunde odată cu nava mamă, ori au vrut să călătorească în regim de croazieră la cinci sau șase stele. Analizând această stare de lucruri, am ajuns la concluzia că există trei forme de … transfer de la un partid la altul, toate aceste forme delimitându-se total de ceea ce se numește ideologie adică de termenul fundamental care ar trebui să definească o mișcare politică. Cele trei forme sunt: traseism, inconsecvență politică și imaturitate politică. Traseismul, e clar, are la bază sută la sută interesul material. Inconsecvența politică este oarecum mai complexă, aici intervenind anumite modificări în regândirea și abordarea vieții politice, generate de timp, factori de mediu, dezvoltare personală sau diverse conexiuni umane ulterioare. Imaturitatea politică are, așa cum sună și din denumire, legătură cu vârsta subiectului. Exemple din ultima categorie ar fi deputatul Dan Șlincu (fost liberal în echipa lui Țurcanu), penelista Ada Macovei, activistă cu ani în urmă la tineretul social democrat sau un membru PSD din consiliul de administrație al unei societăți patronate de Consiliul Local Botoșani (scuze dar nu-i rețin numele!) care prin 2010 – 2012 ștergea zilnic treptele de la sediul PDL ca să obțină un loc de muncă bine plătit. Cum păcatele tinereților de regulă se iartă, nu vom stărui mai mult asupra acestui tip de schimbare de macaz. O listă a migratorilor politici (dacă sunt traseiști sau inconsecvenți politic, veți decide dvs.!) nu poate începe fără numele Lilianei Ghervasuc, campioană absolută la acest inedit … sport: PC, PP-DD, PND, UNPR, PSD, ALDE. Chiar dacă nu locuiește pe plaiurile noastre, politiciana este născută pe aceste meleaguri, deci prezența ei în lista de față este pe deplin justificată. Marius Rogojinschi, actual membru marcant al PSD, și-a început cariera politică prin a fi un membru … marcant al PNL, partid care l-a susținut pentru ocuparea șefiei Inspectoratului Județean de Cultură în perioada 1996 – 2000. Și Cătălin Obuf Buhăianu a avut probabil o revelație ideologică schimbând doctrina la 180 de grade. Astfel, după aproape un mandat de parlamentar PSD (2004 – 2007) au urmat cinci ani de PDL (2007 – 2012). Cam la fel a procedat și Corneliu Popescu, liderul actual al PMP, care a făcut și el oarece balet pe scena politică. După o lungă apartenență la PNL, în 2012 devine senator PP-DD pentru ca în momentul de față să fie liderul băsiștilor de la Botoșani. Despre traseele politice ale primarului de Săveni, Relu Tîrzioru (PRM, PNL și acum PSD) am mai scris, deosebirea dintre el și mulți alții constând în faptul că și dacă s-ar înscrie în UDMR tot ar câștiga primăria micului Paris. Simion Drelciuc este un alt voiajor politic, itinerariul lui pornind din funcția de președinte de filială a PD (propulsat de un alt traseist, Mihai Darie) și adăstând (tot după Darie citire!) la social-democrați, care de ani buni îl susțin în tot felul de consilii de administrație. Și Gelu Ciubotaru, după mariajul statornic și de durată cu PNL a divorțat în 2012 de galbenii lui Țurcanu, candidând pe listele PP-DD pentru Parlament. Eșecul în alegeri l-a aruncat în brațele prietenului și consăteanului său Corneliu Popescu, adică la PMP. În analiza de față nu am pus la socoteală săritul de pe un ram pe altul în cadrul aceleiași tulpini politice, că dacă am scrie și despre acest aspect, am avea nevoie de un ziar întreg. În concluzie, voiajorii noștri au sărit dintr-o barcă în alta nu din considerente ideologice, ci numai și numai din considerente financiare. Nici conflictele mascate sau pe față cu anumiți parteneri politici nu pot fi catalogate drept cauze de migrare din simplul motiv că, se știe, în zona politicului, compromisul este la el acasă. Deci pupat după scuipat sau viceversa, se poate oricând, dacă interesul (portofelul) o cere! Că interesul celor mulți, în numele cărora migratorii acționează, nu contează nici cât negru sub unghie!