Politică și afaceri – Dumitru MONACU, scriitor

De ceva timp pe piața politică botoșăneană a apărut o nouă formațiune, numită AAA, adică Alianța Antreprenorilor și a Agricultorilor. Cumva, noul partid se vrea a fi vârful de lance al oamenilor de afaceri nemulțumiți de direcțiile haotice pe care hălăduiesc mișcările politice consacrate. Cum nu putem anticipa impactul noii formațiuni asupra electoratului botoșănean, vom încerca în rândurile următoare să facem o trecere în revistă a celor două domenii care se împletesc în AAA, adică politica și afacerile. Dacă o afacere este fără doar și poate structurată pe politica banului, politica s-a dovedit a fi, pentru toți cei implicați, o prosperă afacere din care nimeni, în afară de electorat, nu a pierdut. În primii ani postdecembriști, nicio grupare politică nu avea în rândurile ei oameni de afaceri. De altfel, nici nu era de unde, întrucât până în 1989 acest concept nu exista pentru români decât în sens peiorativ, sinonim cu „speculant” sau „bișnițar”. În primul deceniu postdecembrist, cei ce se voiau politicieni făceau politică, iar oamenii de afaceri, bani. Legătura dintre cele două tagme nu era la … Verești, ci în campaniile electorale, când politicienii le solicitau oamenilor de afaceri sprijin material. Mulți dintre ei, echidistanți, puneau la bătaie un fel de fond de rulment din care acopereau cererile a două-trei partide care contau la alegeri. După un timp însă, unii dintre întreprinzători dându-și seama că prin politică se pot câștiga ușor mulți bani, în primul rând din afacerile cu statul, s-au înregimentat politic. Exemplul cel mai concludent a fost cel al lui Constantin Conțac. Din nefericire pentru el, acest gen de afaceri l-au costat destul de scump atât pe el personal, cât și pe fiul său. Foarte puțini dintre prosperii oamenii de afaceri botoșăneni care n-au fost dependenți de banul public s-au înregimentat politic de-a lungul anilor. Aveau, bineînțeles, și ei simpatiile lor, dar nu s-au băgat nici în prima, nici în a doua și nici chiar în a treia linie a partidelor. Este vorba de Gheorghe Ciubotaru, Tonino Boldea, Cornel Șfaițer, regretatul Nicu Catană, Dumitru Solomonescu, Valeriu Iftime și încă mulți alții. După cum se știe, profilul firmelor lor nu avea legătură cu construcțiile civile, drumurile sau podurile. Pentru că aici a fost bătaia peștelui: investițiile în infrastructură, aducătoare de bani cu sacul atât antreprenorilor cât și politicienilor aflați la butoane. Aproape toate firmele de construcții din Botoșani au constituit în ultimii ani jgheabul cel mare de sifonare a banilor publici. Fiecare partid aflat la putere avea firma lui de casă care primea lucrări pe bandă. Din acest motiv, patronii acelor firme nu pot fi puși în rând cu cei amintiți mai sus, chiar dacă din punct de vedere financiar dădeau tunuri după tunuri. Ei erau și sunt buba de pe fața mediului de afaceri, o bubă care, după anul 2000, a crescut și s-a extins ca o pecingine. Deși o parte dintre politicieni sau afaceriști cu statul au dat extemporale peste extemporale pe la DNA, meteahna comisioanelor cuprinse între 10 și 20 la sută însoțite la pachet cu lucrări de proastă calitate a fost și (încă) este omniprezentă la confluența politicii cu afacerile și se pare că leac încă nu are. Din acest motiv gruparea AAA condusă interimar la Botoșani de Florin Cristian Alexuc apare într-un moment în care cele două tagme (politicienii și afaceriștii cu statul) sunt compromise până în măduva oaselor. Cum partidele tradiționale am văzut cu toții ce știu și ce pot, o concurență formată din oameni de afaceri adevărați, nu făcuți, ar fi extrem de benefică pentru sănătatea morală și materială a societății noastre adusă de la an la an tot mai aproape de buza prăpastiei. Din aceste considerente, probabil mulți botoșăneni, la alegerile viitoare vor căuta pe buletinul de vot altceva în afară de PSD și PNL, iar dacă în fața ochilor le vor apărea cei trei de A, nu este exclus ca ștampila de vot să poposească în respectiva căsuță. Important până atunci este modul în care noul partid va ști și va putea să convingă oamenii că nu eșecul în afaceri i-a mânat înspre politică, ci politica eșuată de până acum a partidelor tradiționale!