Deși în România există o mulțime de instituții, care de care mai „necesare”, nu se poate spune că sunt prea multe care să se bucure de aprecierea și încrederea populației. De fapt, ce instituție se bucură de încredere în România?
Mda, nimeni nu iubește instituțiile și nici pe angajații acestora. Și, de cele mai multe ori, chiar au motive. Iar când spun asta, gândul îmi zboară mai ales la Poliția Română. Pentru că s-au adunat prea multe bile negre în dreptul acestei instituții care se vrea a fi una de bază în stat.
Pentru început, aș aminti despre corupția polițiștilor de la Rutieră. Acum ceva timp Suceava a rămas fără specialiștii în dat permise auto. Când un permis costă câteva mii de euro, îți cam poți face o idee despre calitatea șoferului. Nu întâmplător județul vecin este renumit pentru conducătorii auto ignoranți și agresivi. Asta pentru că relația dintre polițist și examinatul auto dătător de șpagă nu se sfârșește după examen. Ar fi și păcat… Nu e de trecut cu vederea nici fabrica de permise de la Pitești.
N-au scăpat nici ai noștri, care, iată, se chinuie să scape de controlul judiciar. Dacă e să-i scoatem la comparație cu sucevenii, putem spune că sunt niște pomanagii. În timp ce la vecini s-au găsit găleți de bijuterii și cărămizi de valută, botoșănenii au ajuns în atenția procurorilor pentru o roată de cașcaval sau pentru mărunțiș scos de la bancomat. Și ca să fie siguri că primesc banii, s-au ocupat personal de transportul nababului care i-a miluit. Mai mare râsul. Mai un cașcaval, mai un miel… Prinți și cerșetori, cum s-ar spune… Nu m-ar mira să aflu că polițiștii i-au iertat de amendă pe trotinetiștii minori pentru laptele și cornul din ghiozdan.
În jaful de la Pâncota, Arad, au fost implicați doi polițiști. Unul dintre ei un mucos care de-abia terminase școala. Unii șefi din Poliție au fost trimiși în judecată pentru cămătărie. Alții au parvenit profesional pe seama unor doctorate plagiate. Șefii Academiei de Poliție au amenințat-o pe jurnalista Emilia Șercan pentru că aceasta și-a făcut datoria. Au procedat ca mafioții. Mai nou, de când cu plagiatul premierului Ciucă, Șercan are iar probleme, iar necazurile îi sunt făcute taman de instituțiile statului. Șefi din Poliție se dau peste cap să răspundă la comanda politică și se implică activ în compromiterea jurnalistei.
Nu trebuie să ignorăm nici numeroasele sinucideri din sistem. Nu e săptămână să nu auzim că vreun polițist s-a împușcat cu arma din dotare. Ce fac psihologii de la Resurse Umane? Cum îi evaluează pe cei care intră în sistem? De ce nu sunt trași la răspundere? A, am uitat; evaluarea psihologică e valabilă doar cât timp evaluatul este în cabinetul lor. După, nu e problema lor. Evident, e vorba tot despre corupție. Pe vremea când îmi făceam datoria față de patrie în cadrul Școlii de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascări” Câmpina, cum i-a spus un mucalit, am prins și un examen de admitere. Un plutonier bine hrănit de prin Ardeal se lăuda că a dat cinci mii de mărci să-și bage odrasla în școală. La vremea respectivă cinci mii de mărci era echivalentul salariului unui învățător pentru patru ani de zile. E de la sine înțeles că paralele respective erau genul de investiție ce se cerea recuperată; de-asta proaspeții Garcea sunt atât de hămesiți.
Poliția Română e plină de amatori – apropo de asta, în cazul crimei de la Cristinești le-a luat ceva timp să-și dea seama că nu amărâta de treisprezece ani a mânuit cuțitul – de corupți și parveniți. Și nu vorbim de cazuri izolate, ci adesea de veritabile grupuri infracționale structurate piramidal. Credeți că șefii cei mari nu știu de mânăriile celor mici? Știu foarte bine, dar cât timp își primesc partea nu-i deranjează, ba dimpotrivă.
Poliția îi concurează pe infractori cu consecințele de rigoare. Ca și cum nu ar fi de ajuns nelegiuiții în civil, ne mai spoliază și cei în uniformă.
