Trei zile șomer sau file de poveste adevărată (pamflet) – Dumitru MONACU, scriitor

Faptul că un inspector guvernamental urma să vină în luna februarie a anului 2008 în control la instituția pe care o conduceam nu era ceva de speriat. În cei aproape nouă ani de când coordonam OPC-ul local, activitatea se derulase normal, fără sincope. Nici managementul și nici meseria propriu-zisă de inspector nu mai aveau niciun fel de secret după atâta vreme. Din acest motiv, controlul pe care îl consideram de rutină, nu m-a alarmat absolut defel. De altfel, singura problemă depistată de către inspectorul guvernamental se referea la modul în care s-au făcut deplasările în județ și asta pentru că, deși trecuseră două luni din an, instituției nu i se repartizase nicio picătură de carburant, întrucât noul șef regional, Vulverian Calcăpăstru, din motive de comision probabil, amâna semnarea contractului de aprovizionare cu carburant, deci bonuri de benzină, ioc! De altfel, inspectorul a depistat lipsa în momentul în care mi-a solicitat niște bonuri și am fost nevoit să-l refuz. Nemaifiind un secret de serviciu, despre această problemă a aflat și presa locală care, la conferința de presă săptămânală, mi-a pus o întrebare de bun simț: „Vor mai fi rezolvate reclamațiile din teritoriu?” „Cu siguranță, da!” – am răspuns. „Și cu ce vor se vor deplasa  inspectorii?” „Chiar și pe jos, chiar și cu căruța!” Articolul apărut în presă a doua zi cu titlul „Inspectorii OPC se vor deplasa chiar și cu căruța la reclamații” a fost interpretat de imberbul Vulverian drept o denigrare a instituției și ca urmare am fost băgat în comisia de disciplină, unde niște cozi de topor de la OPC Iași și Suceava au desăvârșit măgăria: desfacerea contractului de muncă! Și asta, deși nu avusesem niciodată nici cea mai mică abatere! De-abia după ce în locul meu, „șăful” politic local Țigaiu și-a angajat fratele am realizat ce era de fapt în spatele simulacrului regizat de acefalul Vulverian! Țin să precizez că am iertat de mult gângăniile care mi-au produs disconfortul din acel an 2008. Am iertat, dar nu am uitat și nici nu era cu putință să uit așa ceva. M-au făcut șomer în momentul în care aveam două fete în facultate și, în plus, nu trecuseră nici 40 de zile de la înmormântarea tatălui meu. Bineînțeles că erau alte „n” posibilități ca frățiorul să preia funcția. Prima la îndemână și cea mai logică era o discuție pe față și cu siguranță mă retrăgeam pe un post de execuție, pentru că știam ce șicanări ar fi urmat dacă m-aș fi opus.  Din păcate însă, Vulverian Calcăpăstru, scula semipenală a Relului FNQ (că penali au fost alți imberbi cum ar fi Troacă, Qariu ș.a.), din dorința-i viscerală de parvenire a venit cu soluția finală: demiterea și concedierea! De altfel, înainte cu vreo jumătate de an, la o întrunire, prezenta, mândru nevoie mare, modul în care scapă el de adversarii politici în funcție: îi dă afară – abuziv – și, până se adresează ei justiției, până se rezolvă cazul, trece guvernarea! Plus că el nu este afectat de niciun fel, statul fiind cel păgubit în caz de eșec juridic. Cu asemenea principii în bostănel, omul care îl încheia la șireturi și la prohab pe FNQ a fost nevoit, după pierderea guvernării, să emigreze în celălalt colț de țară pentru că aici, în nordul Moldovei, mulți îi purtau sâmbetele. O bucată de vreme am crezut că transformarea mea în … șomer s-ar datora și unui viceșef al instituției, botoșănean „de-al nostru”: Georges Eclaire. M-am convins în timp că el nu era decât un executant, nefiind nici în grațiile politrucilor locali și nici în ale celor centrali. Și uite așa, în data de 29 aprilie 2008 am fost scos pe tușă! Pe 2 mai m-am angajat ca inspector coordonator la o societate de asigurări unde, după şase luni am fost recompensat pentru rezultatele obținute cu un sejur la Viena în valoare de 500 E (pentru cine vrea să se convingă, am și acte doveditoare, inclusiv diploma de excelență!). Buuun. Urma partea a treia, lupta în instanță. Din păcate, aici am dat-o artistic în bară! Nu am obținut decât reîncadrarea pe post într-un moment în care deja eram angajat în altă instituție, fără niciun drept bănesc! Dreptul bănesc ar fi trebuit să treacă de 65 mii lei! Trecut-au anii și am aflat și cauza: avocatul tocmit de mine atunci, în 2008, era prietenul bun al lui Firicel Țigaiu pe care actualmente îl apără în grelele probleme pe care le are cu justiția. Pentru mine, povestea este încheiată. Pentru alții, continuă…