Istoria are tendința de a se repeta, însă asta nu pare să afecteze pe nimeni în sensul că omul – această trestie cugetătoare – ar face vreun efort să tragă învățămintele necesare. Se întâmplă și la case mai mari, nu doar pe coclaurile noastre, dar asta n-ar trebui să ne servească drept scuză. Sezonul estival nici n-a început la modul serios și la televiziuni și prin ziare se vântură știri care trezesc în noi o senzație de deja vu. Parcă am mai văzut, parcă am mai auzit, parcă am mai citit despre asta. Parcă avem de-a face cu oameni de presă care lucrează cu metoda doctorală Copy-Paste.
În lunile ce vor urma vom avea parte de aceleași știri despre aglomerația de pe litoral – singurul element de noutate față de anul trecut e reprezentat de faptul că nu o să se vorbească despre ignorarea măsurilor antipandemice; a avut grijă dulapul secuiesc de asta -, despre mizeria din hoteluri și restaurante, despre raziile celor de la Protecția Consumatorului. Știri ce par de acum câțiva ani despre grupuri de plimbăreți țepuiți de agenția de turism, care le-a luat banii și a dispărut în ceață. Revoltații se vor da în spectacol în fața camerelor de luat vederi, dar, deși reportajele devin virale, nimeni nu învață mare lucru din pățania altora și situația se repetă. S-a mai întâmplat și se va întâmpla. Și, la final se va trage concluzia corectă: asta e România, ce poți să faci?
Patronii au început deja să se plângă că nu găsesc personal calificat dispus să muncească pe te miri ce și sunt nevoiți să angajeze sezonier pe cine se nimerește, care nu știe mare lucru, dar vrea salariu cât casa. Nici nu există scuză mai bună pentru servicii de proastă calitate pentru care turistul va plăti cu vârf și îndesat. N-avem oameni pricepuți, domnule, și ăștia pe care-i vezi pretind salarii de miniștri…
De cealaltă parte, cei care și-au încercat norocul pe litoral acuză programul de lucru infernal și condițiile deplorabile de muncă și cazare, dar mai ales lăcomia șmecherașilor care fac ce fac și îi rup pe amărâți la bani. Cunosc supărător de mulți adolescenți și tineri care au plecat pe litoral să facă un ban, dar au revenit acasă dezamăgiți și cu povești menite să-i descurajeze pe cei care visează să facă un ban prin muncă cinstită. Au pramatiile alea care au pus stăpânire pe litoral un stil de a te lucra ceva de groază. Din trei luni lucrate, dacă te plătesc pentru două înseamnă că ești norocos. Pățiții recomandă să le ceri plata la sfârșit de zi sau cel mult săptămână; plata la final de lună miroase din capul locului a țeapă.
Litoralul românesc e urât și incapabil să se adapteze la situația actuală, stăpânii lui jinduind încă la acele vremuri când amatorii de soare și nisip nu aveau altă alternativă decât ce oferea România, adică nu mare lucru. Și, de vreme ce nu existau variante, amatorii erau mulțumiți de cât primeau; oricum nu era loc de mai bine, dar la final de sezon puteau spune că au fost la mare, ceea ce nu era puțin lucru. Acele vremuri au apus definitiv; acum amatorii au la dispoziție plaje din toată lumea, la prețuri mai mici ca acasă și cu servicii mai bune. Și, cu toate acestea, pe litoral va fi aglomerație, semn că mai există destui cărora nu le pasă de condiții, servicii sau prețuri. Iar cât timp „antreprenorii” vor avea pe cine să mulgă, situația nu se va îmbunătăți câtuși de puțin. Dacă scoate fum, nu-i bine să repari.
Dimensiunile dezastrului de pe litoral sunt mai mult decât anticipabile; sunt certitudine, o știm din anii precedenți, însă pe nimeni nu interesează să remedieze situația. La câți fraieri există, ar fi și păcat…
