Acum 60 ani majoritatea covârșitoare a populației se încălzea cu lemne și cărbuni. Fericirea maximă pentru orice familie era să i se repartizeze de către autoritățile comuniste un apartament într-unul din blocurile nou construite, oricât de prost ar fi fost, pentru că în acea perioadă apa caldă și căldura erau la discreție. Însemna să scape de adusul, spartul și depozitatul lemnelor și al cărbunilor, să scape de cenușă, funingine și fum, de trezitul la patru dimineața pentru a încălzi casa până se trezesc copiii să plece la școală.
Astăzi, pare că tendința este de a ne întoarce de unde am plecat, numai că nu mai este atât de simplu. Lemnele, rumegușul sau peleții pentru o iarnă costă aproape tot atât cât gazul și mai trebuie și să ai toți banii și să-i dai în avans. Trebuie reorganizată întreaga casă și găsit loc pentru sobe sau centrală pe combustibil solid, care sunt, la rândul lor, foarte scumpe. Iar în condominii este și mai complicat, fiindcă singura soluție este o centrală comună, ale cărei costuri presupun o cheltuială imposibil de suportat de către locatari.
Soluțiile așa zis verzi, cu panouri solare pentru apa caldă și fotovoltaice pentru energie electrică, nu pot acoperi necesarul de consum, sunt și ele scumpe și au o durată de funcționare limitată. Cheltuielile cu achiziția, montajul și punerea în funcțiune sunt aproape tot atât cât ai plăti apa caldă și curentul în avans pe câțiva ani după care numai bine trebuie înlocuite. Tehnologiile de substituire a resurselor fosile cu energia solară sunt încă nesigure, ineficiente și insuficiente. Nu le contest utilitatea, ba chiar sper să se dezvolte într-un viitor cât mai apropiat dar, deocamdată, constat că ni se cere să acceptăm să stăm în frig și să ne spălăm mai rar ca să economisim kilowați pe care apoi să-i băgăm într-un automobil electric.
Guvernul a adoptat joia trecută o ordonanță de urgență prin care pragul de consum până la care plata energiei este subvenționată scade de la 300 la 255 kw/h: 0,68 lei/kWh pentru cei cu un consum mediu lunar de până la 100 kWh medie a anului precedent și de 0,80 lei pentru cei cu consumuri medii între 100 și 255 kWh. Consumul de peste acest prag va fi taxat la prețul din contract. Prețul plafonat la gaze pentru consumatori casnici rămâne 0,31 lei/Kwh. Astfel încât cele trei ceasuri rele nu vor mai fi marțea ci, în fiecare zi, cele de gaz, lumină și apă. Trebuie să ne pregătim caietele și pixurile și să urmărim cu ochi de vultur consumul zilnic.
Cum am ajuns aici? Era aceasta o situație inevitabilă pentru România? Nici vorbă. Trebuie doar să ne aducem aminte cum a dispărut, cu concursul liderilor de atunci, un miliard de dolari de la modernizarea ratată a hidrocentralei de la Porțile de Fier. Sau cum i-a protejat Băsescu pe șmecherii care au supt miliarde de la Electrica prin contracte cu prețuri preferențiale, cum Vosganian şi Videanu i-au dat miliardarului Ioan Nicolae gaz ieftin pentru compania lui de îngrășăminte Interagro, cum a sărit Dragnea la gâtul companiilor americane care voiau să extragă gaze din Marea Neagră sau cum Ponta și Șova au nenorocit companiile energetice de la Turceni și Rovinari prin contracte frauduloase.
Am enumerat la repezeală doar ce mi-am adus aminte fără să consult vreo arhivă, altfel șirul furturilor și nerealizărilor din energie este nesfârșit, începând cu Sidex Galați în anii ‘90 și terminând cu amânarea exploatării resurselor dovedite, cu inexplicabilele indecizii și amânări ale dezvoltării energiei nucleare și hidroelectrice. Nu am reușit să terminăm și să punem în funcțiune nici măcar toate grupurile centralei atomice și hidrocentralele proiectate de comuniști acum 50 ani iar pentru asta nu sunt vinovate nici UE, nici SUA, nici rușii. Vinovații sunt aici, printre noi, îi votăm mereu și după aceea ne mirăm că ne întoarcem mereu de unde am plecat.
Cu ochii pe ceasuri – Virgil COSMA, jurnalist
