Cum poate fi sfărâmat monolitul PSD-PNL la alegerile viitoare – Dumitru MONACU, scriitor

Posibila prelungire a concubinajului politic dintre PSD și PNL și după alegerile din 2024 ar putea conduce la ideea că românii devin astfel prizonierii unui pervers și aproape indestructibil sistem politico-administrativ. Această preconizată captivitate a electoratului se pare că ar arunca peste bord partidele mici care, e limpede, nu ar mai avea loc la masa guvernării din cauză că hulpavii cei mari au ocupat aproape toate scaunele. Și totuși, scrutinul din 2024 le scoate în cale partidelor mici o șansă pe care, dacă o vor rata, își vor putea redacta cu siguranță testamentele politice și durerea ar fi că n-ar avea ce lăsa mare lucru în urmă. Calea spre revenirea pe scena politică a partidelor de buzunar nu este nici complicată, nici dificilă, ci mai degrabă extrem de simplă și, din fericire pentru ei, celor două partide mari le este imposibil să pășească pe ea, pentru că o mare parte dintre membrii lor „grei” ar trebui să lase cuțitul și furculița altora. Despre ce e vorba? Se știe că alegerile generale „curg” de fiecare dată în siajul alegerilor locale. Din acest motiv, alegerile locale devin piatra de hotar a noului ciclu legislativ, fapt care, abordat cu înțelepciune, ar putea duce la îngenuncherea monstruoasei coaliții dintre PSD și PNL. În orice localitate din țara asta există oameni destoinici, cinstiți, cu inițiativă, oameni care „au făcut ceva la viața lor”, ca să reiau un clișeu ignorat aproape în totalitate în politică. Ei bine, partidele mici ar trebui să-și burdușească listele de consilieri cu astfel de oameni și ar trebui să susțină ca primari pe cei mai respectați dintre concetățenii lor. Care ar fi efectul acestor acțiuni? Voturi multe adunate, întrucât între a-l alege pe primarul palavragiu, demagog și corupt ce îi este împins sub nas de către roșii sau galbeni și a opta pentru un om integru și respectat în comunitate, este limpede care va fi opțiunea alegătorilor. La fel s-ar întâmpla și în cazul consilierilor. În orice localitate cetățenii sunt sătui de aceleași sugative care nu numai că nu participă cu aproape nimic la gospodărirea așezării, dar pun temeinice bețe în roate oricărei inițiative benefice pentru comunitate, dacă aceasta provine din tabăra adversă. Și atunci, de ce să-i mai aleagă? Ca să le plătească indemnizația lunară și să le suporte contravaloarea biletelor la teatru, meci sau alte manifestări organizate de autoritatea locală? E clar că nu! Oricât de perverse și viclene ar fi mașinăriile de vot ale celor două partide mari, nu vor putea niciodată contracara nici dorința și nici putința cetățenilor. Cetățeni care ar ieși în număr mult mai mare la vot dacă ar avea pe cine să aleagă. Pentru că aceasta este principala cauză a absenteismului la vot: lipsa unui candidat credibil! Dacă 65-70% dintre cetățenii cu drept de vot se prezintă la scrutin și dacă pe listele partidelor mici se regăsesc nume grele din localitate, atunci PSD și PNL devin amintire în forurile legislative locale. Concluzionând, asta ar însemna ca paradigma politicii românești să fie schimbată din rădăcini, adică partidele să umble după oameni și nu oamenii după partide! Aceasta e singura cale de a mai schimba ceva în țara noastră. Pentru că alegerile generale s-ar desfășura în cu totul alt context. Ori partidele mici s-ar impune pe firmament, ori cele două partide mari ar fi efectiv nevoite să-și schimbe strategiile și să pună pe liste oameni apreciați de comunitate. Ceea ce, oricum, ar fi benefic pentru națiune. Aparent, această teorie pare utopică, însă nu trebuie ignorat faptul că orice schimbare în bine pe planeta asta a avut la bază un plan. Mai mult sau mai puțin utopic! Multă lume considera scrierile lui Jules Verne drept niște plăsmuiri vecine cu nebunia. Și totuși, peste un timp, multe dintre ele s-au dovedit a fi niște realități indispensabile pentru omenire. Omenire care s-a dezvoltat datorită schimbărilor concepute de îndrăzneți și încăpățânați (în sensul bun al cuvântului, desigur!). Din acest motiv voi susține până în pânzele albe teoria că partidele trebuie să alerge după oameni și nu oamenii după partide!