Despre instituția invitațiilor gratuite la spectacole – Dumitru MONACU, scriitor

Au făcut ce-au făcut politicienii și manipulatorii planetei că au dus omenirea cu zeci de mii de ani în urmă când aspirațiile omului gravitau doar în jurul necesităților primare: căldură, hrană, nedurere, pace. În aceste condiții vitrege când boli, războaie, calamități, crize energetice, sanitare, alimentare sau militare ne pândesc la orice pas, e limpede că omului modern nu-i mai arde nici de distracții, nici de cultură sau artă și nici măcar de relaționarea cu semenii. Din aceste motive știrea că în curând va începe repunerea pe picioare a unui edificiu cultural din municipiu aproape prăbușit datorită prostiei, neștiinței sau lăcomiei politicienilor locali, mi-a dat o brumă de speranță. O speranță că normalul acela cu care ne obișnuisem și din care nu lipseau ingredientele profund umane amintite mai sus hrănitoare de spirit, suflet și nu de trup, pot reveni în viețile noastre. Oamenii, e limpede, au nevoie de teatru, de muzică, de lectură, de sport, de orice activitate distractivă, recreativă sau culturală care aduce culoare în peisajul gri al vremurilor actuale. Majoritatea acestor activități se află în … curtea Consiliului Local Botoșani sau a Consiliului Județean care, gestionând Teatrul „Mihai Eminescu”, Filarmonica dar și fotbalul de performanță, parțial, au nobila misiune de a ne face viața spirituală mai bună, mai frumoasă. Toate aceste activități necesită bani care provin, nu din vreo pușculiță secretă ascunsă în turnul Primăriei sau în vreo nișă din Palatul administrativ ci din pungile noastre, mai mari sau mai mici. Tocmai datorită faptului că banii provin de la omul de rând, nu pricep obiceiul acela balcanico-slugarnic încetățenit printre managerii instituțiilor de profil din subordinea celor două autorități de a scuti de la plata biletului pe unii potentați ai zilei cu funcții prin aparatul administrativ, începând de la consilieri și până ocupanții fotoliilor pufoase din cele două palate administrative. Invitațiile, că despre ele este vorba, la meci, la teatru sau la filarmonică nu trebuie să mai fie înmânate gratuit ci contracost acelora pentru care 30 sau 50 de lei nu reprezintă aproape nimic comparativ cu portofelele sau conturile lor durdulii. Am salutat inițiativa noului director de la filarmonica botoșăneană, Mirel Manea, de a sista în totalitate invitațiile gratuite care de regulă erau adresate oficialităților. Probabil unii au strâmbat din nas dar inițiativa lui Mirel Manea este cât se poate de corectă și ar trebui aplicată la teatru, la meci și la orice spectacol organizat de vreo instituție culturală a județului. Ce, nu au primarul, președintele C.J., președinții de partide, parlamentarii, consilierii locali și județeni câteva bancnote de 10 lei să-și plătească biletul de intrare? Cu siguranță, da! Înțeleg să le fie rezervat un loc mai de soi, deși nici asta nu se întâmplă pe alte meleaguri, dar prețul de intrare trebuie obligatoriu plătit. A spune că nu se vor îmbogăți teatrul sau filarmonica din aceste sume este o mare eroare, puterea exemplului celor ce conduc destinele culturale și sportive ale județului fiind, pentru oamenii de rând, un imbold, o nădejde că normalul poate exista și aici în România și nu neapărat numai peste mări și țări! O schimbare de paradigmă în ceea ce privește abordarea manifestărilor cultural-sportive și distractive nu poate avea decât efecte pozitive pentru cetățeni, din orice punct de vedere ar fi privită problematica. Ajunge cu milogeala penibilă a alesului local care sună la directorul instituției și cere două sau patru invitații că ia și pentru „cineva de sus”, în realitate el plătindu-și astfel datoriile față de vreun sponsor care din când în când i-a servit cu câte un pișcot sau o măslină. Achitarea contravalorii biletului la un astfel de spectacol este, până la urmă și o formă de exprimare a respectului pentru „gladiatorii” care udă cu sudoarea sau lacrimile lor, scena sau terenul de joc. Iar o sală, un stadion sau un amfiteatru plin semnifică recunoașterea muncii, a valorii a dăruirii și abnegației de care artiștii sau sportivii dau dovadă atunci când evoluează în fața noastră. Semnifică încasări mai mari care, normal ar trebui să se transforme măcar parțial în recompense financiare mai mari pentru protagoniști. Lipsa de dăruire, nontalentul și celelalte caracteristici negative ale acestora se traduce automat prin săli goale și atunci trebuie luate măsuri. Altele în afară de sistarea invitațiilor!