Este extrem de dificilă stabilirea unei date de naștere a Internetului, în condițiile în care încă din anii ’50 se puneau bazele rețelei, un rol primordial avându-l factorul militar, care a generat o concurență acerbă dintre Rusia și SUA în ceea ce privește plasarea sateliților de comunicații pe orbita Pământului. Așadar, mai bine de o jumătate de secol a trebuit să se scurgă pentru ca fătul cel năzdrăvan să prindă efectiv viață terestră, adică pe la începutul anilor ’90. Din acel moment, multe din îndeletnicirile omului modern urmau să-și dea obștescul sfârșit, strivite de viteza, volumul, complexitatea și universalitatea Internetului. O asemenea victimă este și presa tipărită care, la Botoșani, rezistă și nu capitulează, precum legendarul soldat japonez Hiroo Onoda, care nu s-a predat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, „Monitorul de Botoșani” sfidează efectiv vremurile și își continuă, în paralel cu online-ul, și aparițiile pe hârtie. Una dintre deosebirile esențiale dintre o publicație online și una în format tipărit constă în faptul că niciun jucător de pe piața online nu poate fura știrile și informațiile în secunda doi de la concurență, așa cum se întâmplă acum, ci abia după o zi, ceea ce înseamnă o descalificare clară a „furăciosului” în ochii cititorilor. La Botoșani apar cu mult peste 10 publicații online, ceea ce, dintr-un punct de vedere, ar trebui să fie foarte bine. Din alt punct însă, având în vedere cum rezistă pe piață acestea, este foarte rău, pentru că aproape toate publicațiile scriu la unison despre un anume subiect sau aproape toate publică interviuri, reportaje sau alt gen de articole, plătite cu trei parale rândul, ca la talcioc. De tendințele din presa online profită din plin autoritățile și politicienii care, știind totuși că fără comunicare nu fac nici măcar doi bani, și-au asigurat un control cvasitotal al zonei publicistice prin investiții și strategii … specifice, cum ar spune tovarășii lor „stelați” sau „tresați” din unități. Unul dintre argumentele pe care o să-l invoc acum nu este plicul cu bani primit pe sub ușă după ce jurnalistul a scris ceea ce i se ceruse, ci acel emblematic bastion al jurnalisticii numit „conferința de presă”. În urmă cu mulți ani, fiecare instituție a statului organiza într-o anumită zi din săptămână, la o anumită oră, o conferință de presă la care participau jurnaliști de la toate publicațiile. Fără acreditări, fără invitații, aproape că și fără … buletin! Prima parte a conferinței consta în expunerea de către șeful instituției sau de către purtătorul de cuvânt desemnat a anumitor aspecte esențiale din activitatea consemnată în ultima săptămână. Apoi, urma partea a doua, cu întrebări ale jurnaliștilor, care primeau răspunsuri pe loc sau, în funcție de complexitatea lor, în ziua următoare. Poate pe unii i-am plictisit cu prezentarea modului în care se desfășura o conferință de presă, dar ținând cont că în ultima vreme această cutumă pur și simplu a dispărut din viața comună a instituțiilor și ziariștilor, am considerat că e necesar să clarific subiectul. Astăzi, politicienii și șefii instituțiilor (tot politicieni, până la urmă!) nu se mai complică în a organiza conferințe de presă, în primul rând din cauza pericolului numit „întrebări incomode”. Și apoi, de ce să se complice în a juca teatru și a minți când, în publicațiile lor preferate, poate apărea exact știrea, interviul sau reportajul exact cum își doresc ei? Constatăm astfel că nivelul uriaș de manipulare la care s-a ajuns în zilele noastre are drept cauză principală taman lipsa de informare! O lipsă de informare dorită de politicieni și acceptată de către jurnaliști în schimbul unui venit lunar constant, obținut fără bătăi de cap, fără deplasări inutile la sediile instituțiilor și fără apostrofări sau amenințări din partea șefilor. Astfel, adevărul umblă cu capul spart de-a binelea, din moment ce sunt instituții ale statului în Botoșani despre care lumea nici măcar nu știe că există! Noroc de vizita prefectului din urmă cu ceva timp că au mai aflat și botoșănenii de existența lor! Având în vedere că sunt extrem de multe instituțiile deconcentrate (numărul lor depășește cu mult cifra 50!), măcar o dată pe lună ar trebui interpelate de către jurnaliști despre ce, cum și cât au făcut din ceea ce trebuiau să facă. Din păcate, politica eliminării conferințelor de presă conduce la o beznă totală în această zonă a deconcentratelor. Singura concluzie care se poate trage de aici este că adevărului cu capul spart i s-a dat și un picior zdravăn în fund, fiind trimis la colțul străzii la cerșit și nicidecum în luxoasele săli de conferință ale instituțiilor!
Recviem pentru conferința de presă – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Nimic despre decalajele dintre regiuni – Virgil COSMA, jurnalist
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Botoșani
cer acoperit de nori
24.5
°
C
25
°
24.4
°
63 %
2.1kmh
89 %
lun
25
°
mar
31
°
mie
29
°
J
26
°
vin
28
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Primăria ar face orice pentru banii din noi locuri de parcare. Inclusiv să blocheze scări sau căi de acces.
EDITORIAL
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
EPIGRAMA ZILEI
Mi-a apărut în vis Nicolaescu
Și am aflat ceva de m-au cuprins fiorii:
Tandemul Iliescu-Isărescu
Îi cere să continue „Nemuritorii”!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...