Nu știu alții cum sunt, dar eu, vorba lui Nică din Humulești, dacă e adevărat că în sufletul fiecărui om matur se zbenguie uneori un copil, atunci dețin o grădiniță întreagă de năzdrăvani. Nu am idee dacă și de câte ori copilăria, acest tărâm de poveste de care ne simțim legați toată viața, a fost subiect al editorialelor de presă. Ei bine, această necunoscută dublată de o drumeție pe dealurile unde la vreme de seară buciumele sunau cu jale, adică în mirifica lume eminesciană, m-au împins cu o forță magnetică să pun pe hârtie aceste rânduri. Acolo, vecin cu lacul codrilor albastru, o botoșăneancă inimoasă, Anca Larionesei pe numele ei, a creat un tărâm de poveste despre care am mai scris în urmă cu ceva timp. Un tărâm conceput numai și numai pentru copii și despre copii. În fiecare weekend aici vin o mulțime de prichindei „extrași” din fața tabletelor și a telefoanelor de către niște părinți responsabili care au realizat că lumea reală este mult mai bogată în jocuri, mistere și minuni decât lumea online. Pentru că o copilărie fericită nu înseamnă bani cu nemiluita în buzunărașe și îndeplinirea oricărui moft sau capriciu dorit de copil. Atmosfera din familie, din grupul de prieteni sau de la școală sunt determinante în ceea ce privește o copilărie fericită. Am crescut într-o familie numeroasă, am copilărit și am crescut odată cu cei peste douăzeci de țânci de pe ulița mea. Lipsurile materiale erau la ordinea zilei și la mine în casă și la ceilalți copii. Un măr dacă avea careva, mușcam din el, unul după altul, până când și cotorul ajungea să fie o delicatesă. În casă, vorba bună sau povestirile părinților și bunicilor valorau de o mie de ori mai mult decât un desen animat sau un joc cu „n”-șpe nivele. Sau niveluri, că și acest plural este acceptat în limba română! E adevărat, nu știam noi câte-n lună și câte-n stele cum se întâmplă azi, dar descopeream încet, sigur și cu pioșenie lumea. Astăzi, când copiii absorb aidoma unui burete o infinitate de informații (poate utile, poate nu!) mă tot copleșește un gând: ce se va alege de ei peste 30, 40 sau 50 de ani? Cât timp creierele lor vor mai putea jongla cu atâtea informații? Celor care se vor grăbi să-mi spună că nu folosim nici măcar zece la sută din capacitatea lui, le voi răspunde că numai bunul Dumnezeu știe ce și cum în această chestiune. Dezechilibrele care apar în viețile copiilor (inclusiv abundența uriașă de informații care inundă creierul într-un interval extrem de scurt) aproape sigur vor avea efecte nedorite în viața de adult, cum ar fi omniprezenta depresie, fenomen care își trage seva în primul rând din singurătate. Pentru că părinții sunt ocupați până peste cap cu joburile lor, copiii din megieși ori lipsesc, ori nu sunt de condiția dorită, la școală temele și ghiozdanele cântăresc din ce în ce mai greu, iar mediul ambiant este așa cum e: gri, apăsător, indiferent, apatic și în viteză. În aceste condiții, odraslele noastre și-au găsit confortul pe tablete, pe telefoane sau la televizor, fapt care aproape că-i mulțumește pe părinți: copiii lor sunt, pasămite, cuminți! Fără a analiza câtuși de puțin efectele nocive ale lumii ireale în care copiii trăiesc mai mult de jumătate de zi, mulți părinți devin adevărați boți sau roboți și sunt efectiv captivi într-un mecanism tip bielă-manivelă, respectiv casă – serviciu. Unii dintre ei mai dreg busuiocul în weekend, când, acasă sau nu, petrec oarece timp cu copiii. E absolut necesar, dar nu suficient. O resetare a familiei în scopul asigurării a mai mult de trei liniuțe de timp-afecțiune pentru copii este singura soluție pentru o copilărie fericită. Cu siguranță o … liniuță (nu, nu vă gândiți la alea trase pe nas, că suntem oameni serioși, ce naiba!) de încărcare emoțională poate fi asigurată copiilor la complexul din Ipotești „Artă și suflet”, cele trei clădiri de acolo, adică „Turnul lui Făt Frumos”, „Casa dorului” și „Cuibul artiștilor” fiind prizele perfecte pentru încărcătoare. Dar, repet, o copilărie fericită nu se zidește nici pe bogății și nici pe permisivitate totală. Adevărata bogăție este dragostea părintească, capabilă să limiteze cu catifeaua cea mai fină pornirile și dorințele iraționale ale copiilor. Altfel, peste 10, 20 sau 30 de ani, bolile sufletești se vor răspândi mult mai periculos decât Covidul!
Unde ești copilărie, cu pădurea ta, cu tot? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Doi pricăjiți domni – Dumitru MONACU, scriitor
Probabil în tinerețea lui, domnul Statu a fost un exemplu de bunătate, deșteptăciune și echilibru, din moment ce astăzi multă lume se încăpățânează să-l...
Editorial
Ne-ați ajutat de ne-ați terminat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
„Luăm toate măsurile pentru a consolida și dezvolta sectorul de afaceri, atât în privința companiilor cu capital românesc, precum și în relația cu investitorii...
Editorial
Despre prostituția mascată – Dumitru MONACU, scriitor
Mediatizatul caz al fraților Tate care și-au deschis un punct de lucru „altfel” la o margine de București nu reprezintă decât vârful unui aisberg...
Editorial
Prea pe față, prea ca la noi în țară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Atunci când țara nu are mare viitor, trăitorii de pe coclaurile mioritice se leagă de trecut. Un trecut glorios în care România era cea...
Editorial
Șantaj – Virgil COSMA, jurnalist
Rotativa la guvernare se va întâmpla nu fiindcă așa este acordul scris între principalele partide ale coaliției de guvernare, ci fiindcă este singura modalitate...
Editorial
Despre dărâmarea zidului … Bruxelles-ului – Dumitru MONACU, scriitor
O publicație în care, ce-i drept, nu prea am încredere, „Puterea” se numește, titra cu litere de-o șchioapă acum la început de an cum...
Editorial
Cât costă cinstea obrazului – George LAZĂR, director
Recent m-am întâlnit cu Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu - probabil cea mai bogată din județ - la solicitarea lui. Acesta s-a oferit...
Editorial
Nesimțire și manipulare – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele acestea am așteptat măcar un gest de normalitate din partea actorilor care parazitează scena politică. Un gest mărunt, măcar simbolic... Nici pomeneală. Președintele...
Editorial
Ploaia de aur a copilului-minune – Lucia OLARU NENATI, scriitor
S-a petrecut de curând o sărbătoare uriașă a noastră, a celor ce ne petrecem zilele aici, călcând pe urmele pașilor eminescieni. Parcă s-a auzit...
Editorial
Unde-s materialele sanitare contra gripei? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva zile înainte ca elevii să revină la școală în spatele ușilor închise de la Ministerul Educației s-a discutat dacă e cumva cazul...
Editorial
Falsuri pe bandă rulantă – Virgil COSMA, jurnalist
O firmă americană a luat-o înaintea tuturor și a lansat pe piață prima versiune comercială a unei forme de inteligență artificială (AI). Este extrem...
Editorial
Doar lege, fără măsuri complementare! – Dumitru MONACU, scriitor
Aud adeseori, mai ales în zona politică o tâmpenie care, repetată întruna de aproape 30 de ani este pe punctul de a fi catalogată...
Editorial
Tătuc în fustă. Sau nu! – Dumitru MONACU, scriitor
Obiectivitatea ar trebui să fie unul dintre pilonii puternici pe care să se sprijine mass media. Că nu prea se întâmplă așa, o știu...
Editorial
Pentru voi sunt bani… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E așa o vraiște în țara asta, încât e de mirare că încă mai funcționează și bugetul e capabil să plătească salariile nesimțite și...
Editorial
Letala supradoză de democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Nici dacă m-ar fi picurat cineva cu lumânarea n-aș fi crezut în urmă cu niște ani că o să ajung să gândesc și să...
Editorial
Cel mai prost răspuns, cel mai bun răspuns – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Scandalul generat de plagiatul lui Lucian Bode n-a dus (încă) la reacția firească a individului, și anume demisia și retragerea din viața politică. Pentru...
Botoșani
cer fragmentat
-2
°
C
0.6
°
-2.2
°
77 %
1.3kmh
77 %
vin
-1
°
sâm
2
°
Dum
-3
°
lun
-2
°
mar
-3
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Muzeul Județean prin interior, dar încă sunt speranțe că nu o ia pe urma teatrului.
EDITORIAL
Probabil în tinerețea lui, domnul Statu a fost un exemplu de bunătate, deșteptăciune și echilibru, din moment ce astăzi multă lume se încăpățânează să-l...
GÂNDUL ZILEI
De ce plâng chitarele
Știu doar felinarele
Că ele aduc necazul
Când ard de pomană gazul...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...