Marile speranțe devenite mari dezamăgiri – Dumitru MONACU, scriitor

Striviți și înghesuiți de către burtoșii politici din PSD și PNL, „useriștii” și „auriștii” botoșăneni aproape că au dispărut de pe scena politică. Vina pentru risipa puținelor procente pe care le aveau în pușculițe aparține, fără îndoială, celor două staff-uri, care s-au făcut remarcate în prim planul vieții politice printr-o absență de-a dreptul consistentă. Astfel, partidul care se dorea a fi salvarea României a fost la nivel de Botoșani un sat fără câini, o stână fără stăpâni, unde conflictele interne au reprezentat capul de afiș al jalnicului spectacol politic autohton. Dacă inițial partidul nășit de Nicușor Dan reprezenta o rază de speranță pentru români, odată cu trecerea timpului s-a constatat că proastele obiceiuri omniprezente la partidele noastre și-au găsit în USR o gazdă perfectă. La noi la Botoșani exemplul cel mai elocvent în acest sens a fost vizibil de către muritorul de rând de-abia în preajma scrutinului din 2020 când, se știe, candidatul desemnat pentru funcția de primar a fost pus pe listele de consilieri locali de-abia pe locul 5, o adevărată anomalie în practica alegerilor locale. Această ciudățenie s-a datorat, desigur, faptului că viitorii consilieri locali erau deja stabiliți în spatele ușilor închise, după vrerea și pohta clicii formate din câțiva oameni care se instalaseră cu de la sine putere la cârma filialei. Faptul că toxicitatea în cadrul echipei (sau clicii!) de conducere depășea valorile admise s-a văzut foarte clar în această toamnă, când vicepreședintele Ady Hobjilă a fost dat afară din partid ca urmare a vorbelor grele adresate colegei de partid Raluca Curelariu. Toată această scărmăneală politică scoate în evidență putregaiul existent în conducerea filialei botoșănene a USR. În primul rând, Hobjilă a fost executat fără drept de apel deși a reprezentat, de departe, vârful de lance al opoziției botoșănene din perioada 2016-2020, iar în al doilea rând, vă dați seama ce tensiuni, ce nemulțumiri și ce conflicte uriașe zăceau în filială dacă s-a ajuns la un scandal demn de șatrele țigănești. Mai trebuiau doar săbii ninja și topoare! Așa stând lucrurile, e limpede că la alegerile din 2024 USR Botoșani s-ar putea să nu mai atingă pragul electoral. Că la acest rezultat s-a ajuns și din cauza bâlbâielilor de doctrină, de management și de consecvență consemnate în dreptul conducerii centrale, e un adevăr care nu-i ajută cu absolut nimic pe „useriștii” botoșăneni. În concluzie, partidul speranțelor, partidul idealurilor noastre s-a dus la fund numai și numai ca urmare a greutății propriilor erori umane, doctrinare și manageriale. Dumnezeu să-i ierte! Cam prin aceeași zonă a apelor tulburi se zbate și filiala locală a AUR. Dacă useriștii au un lider local, la AUR încă nu se știe cine comandă la nivel de filială. O fi senatorul, o fi deputatul, o fi conducere colectivă? Fără un lider autentic recunoscut de la Tudora și până la Cristinești, de la Vlădeni și până la Ștefănești, filiala botoșăneană a „auriștilor” plutește în siajul molâu al lui George Simion, pierzând și ei procente după procente. Degeaba organizația se umple cu oportuniști dornici de mărire! Ce s-a întâmplat la alegerile trecute nu se va mai repeta în vecii vecilor amin, așa că le sugerez marilor patrioți care vor să ne salveze țara, să nu mai viseze nici la bănci parlamentare și nici la fotolii directoriale! Cam așa stau, din păcate, treburile prin filialele locale ale celor două partide parlamentare. Am spus „din păcate” pentru că, în condițiile în care burtoșii politici pomeniți chiar la începutul acestor rânduri au monopolizat efectiv piața politică, nimic nu se poate schimba în bine în următorii ani. Așadar, pentru români, marile speranțe au devenit, după doar doi ani, marile dezamăgiri. Părerea mea personală este că la înfundarea în nămol a „useriștilor” și „auriștilor” și-au dat concursul și alte entități discrete, dar extrem de eficiente în peisajul politic autohton. Cu toate acestea, dacă nu existau așa de multe cozi de topor printre membrii importanți ai celor două partide, efortul amintitelor entități ar fi fost demn de cooperativa „Munca în zadar”. În concluzie, am pierdut speranțele (USR, AUR) și am rămas cu dezamăgirile (PSD, PNL)!