Allah să ne ierte! – Dumitru MONACU, scriitor

Scăderea abruptă și continuă a natalității nu este nicidecum o noutate pentru români. Înainte de a lua puțintel la puricat această primejdioasă și nedorită situație, vă voi prezenta câteva cifre ce conturează dimensiunile catastrofei demografice care nu mai bate la ușa noastră, întrucât a găsit-o larg deschisă și, drept urmare, dumneaei, catastrofa, s-a instalat belferește, picior peste picior, în sufrageria nației. Dacă în anul „decrețeilor” (1967) în țara noastră se nășteau peste 527 mii de români, imediat după revoluție cifra a scăzut dramatic ajungându-se în 1991 la aproape 315 mii. Scăderea a continuat cu același sârg și în 2006 au fost înregistrate 189 mii nașteri, pentru ca în 2021 cifra să coboare până la 180 mii. Cauzele care au produs această prăbușire a cifrelor (care numai cifre nu sunt!) le știe toată lumea. Tinerii vor mai întâi să se desăvârșească profesional sau pur și simplu nu și-au găsit perechea potrivită. Apoi, limitarea la un copil, maxim doi, face ca aceste cifre să se ducă în jos. Or fi poate pentru ei toate acestea cauze obiective, dar dacă privim în profunzime problema vom constata că nu e chiar așa. În primul rând, vreau să le aduc în memorie tuturor tinerilor că dacă părinții, bunicii sau străbunicii lor ar fi gândit la fel, mulți, foarte mulți dintre ei astăzi nu ar fi existat. S-a gândit vreodată careva că dacă bunicul lui se limita la un copil, maxim doi, astăzi o întreagă ramură din familia lui nu ar mai fi existat? De fapt, nu o ramură, ci un adevărat trunchi, întrucât cele mai multe familii în urmă cu o sută de ani, spre exemplu, aveau 4, 5, 6 sau mai mulți copii. Despre „desăvârșirea” profesională nici nu mai zic nimic, lipsurile și neajunsurile fiind aproape la orice casă pe post de stâlp al porții. Cât despre negăsirea perechii potrivite, aici chiar aș avea multe de spus, dar mă limitez la câteva observații. În condițiile în care locuiai într-o micuță localitate de câteva sute sau mii de oameni, fără telefoane, fără FB, Instagram, fără mijloace de transport personal, mă mir că se mai cuplau câte unii, întrucât, dacă e să dăm crezare cu „perechea potrivită”, atunci trei sferturi din populația unei localități ar fi trebuit să se zbată toată viața în burlăcie! E limpede că nu existau căsătorii perfecte, dar răbdarea, înțelepciunea, toleranța și nu în ultimul rând credința făceau ca gospodăria să nu capoteze la prima adiere de vânt, așa cum se întâmplă azi. Și dacă tot am amintit de credință, atunci este musai să privesc sub acest spectru nu numai peste România, ci peste toată Europa. Leagăn al civilizației, continentul nostru este pe cale de a se schimba radical, și asta tocmai din cauza unei scăderi dramatice a natalității autohtone. După cum bine se știe, în Germania, Franța, Regatul Unit, dar și în alte state, afluența musulmanilor din ultimele decenii face ca procentajul de creștini din respectivele țări să coboare dramatic, în favoarea adepților lui Allah. Nu am, Doamne ferește, nimic cu oamenii de altă religie, dar situația stă cam așa: vin imigranții din lumea arabă, se înregistrează la ajutoare sociale, după care, își aduc și nevestele care, în afară de copii, nu fac nimic. Bine, nici ei nu se omoară cu munca, întrucât pe acest segment sunt folosiți românii, polonezii, bulgarii sau asiaticii din zona Indiei. Repet și accentuez, nu am absolut nimic cu reprezentanții altor confesiuni, din punctul meu de vedere nu există decât un singur Tată care ne-a creat și care ne ține în viață, pe care creștinii Îl numesc Dumnezeu, musulmanii Allah, hindușii Brahma și așa mai departe, diferențele de nuanță, iar uneori chiar de fond fiind de fapt „opera” slujitorilor din biserici, moschei sau temple. Dar să revin la subiect. Așa cum România se depopulează masiv, la fel și bătrâna Europă, marea deosebire constând în faptul că vesticii ca număr stau mult mai bine decât noi, nivelul înalt de natalitate de acolo fiind asigurat de imigranți. De altfel, statisticile au arătat că în ultimii ani, în străinătate s-au născut mai mulți români decât în țară! Ei, aici e o altă problemă, tinerele vlăstare provenind din Ion și Ileana devenind nu numai John și Helene, dar și cetățeni ai statelor în care s-au născut! Deocamdată România nu este o destinație preferată pentru imigranți, dar putem ști ce ne rezervă viitorul? Dacă Doamne ferește vor rămâne depopulate orașe, sate, câmpii și munți din frumoasa noastră patrie, iar în vest se vor călca musulmanii pe picioare? Nu se va ajunge ca pe aceste meleaguri în loc de „Dumnezeu să ne ierte!” să se audă la vreme de seară spunându-se ”Allah să ne ierte!”?