Publicitate! – Dumitru MONACU, scriitor

În urmă cu niște ani scriam pe o rețea de socializare o glumă care avea ca obiect publicitatea TV și care suna cam așa: în pauza de publicitate a filmului am citit cartea întrucât eram tare curios cum se termină acțiunea. Bineînțeles că ironia mea se referea la durata foarte mare a spoturilor publicitare comparativ cu cea a filmului. Dar nu despre durata spoturilor publicitare și nici despre calitatea lor voi vorbi astăzi ci despre direcția greșită pe care acestea au apucat-o cam de vreo zece ani încoace. Înțeleg ca molima mileniului trei și nu numai –  publicitatea! – să aibă un rol pozitiv pentru ambele tabere (vânzători și cumpărători) în sensul că prin  această practică lumea să afle, să știe aproape orice despre anumite servicii sau produse de pe piață. Se știe că un produs bun aproape că nu are nevoie de publicitate din această cauză agresivitatea mediatică în unele cazuri are exact efect invers, fapt care nu pare a-i deranja pe actualii jongleri ai piețelor comerciale. Și când spun piață comercială mă gândesc la orice produs sau serviciu și la aproape orice domeniu de activitate care vine în ajutorul omului modern. Sunt și domenii care nu au ce căuta în zona publicitară cum ar fi industriile de armament sau orice sector care ar afecta viața, sănătatea, securitatea și liniștea emoțională și nu numai a oamenilor. În ceea ce privește sănătatea, până în urmă cu niște ani, aceste principii se respectau și în România. Adică erau interzise reclamele la medicamente, farmaciilor, clinicilor sau altor entități similare fiindu-le interzisă publicitatea. Nu știu exact când și nici ce guvern iresponsabil a ridicat această interdicție și de un timp, micile noastre ecrane au devenit vitrine sau mai exact, rafuri de farmacie. Sute și sute de spoturi publicitare ne aduc în casă știri coafate despre binefacerile unor produse numite generic „suplimente alimentare” care ne alungă bolile și suferințele instant și definitiv precum bomba atomică viața! Lăsând la o parte indispoziția și greața pe care ne-o lasă aceste „suplimente”, faptul că utilizarea lor nu are ca efect decât umplerea conturilor unor oameni care nu au nimic în comun cu medicina și cu principiile ei, ar trebui să reprezinte pentru niște guvernanți responsabili o direcție prioritară de acțiune. Ți-ai găsit! Nu apucăm să deschidem televizoarele că ni se prezintă „eforturile”, „concesiile” și acțiunile profund „umanitare” ale unor farmacii sau lanțuri de farmacii care, sunt atât de convingătoare de zici că o au ca patroană spirituală pe Maica Tereza. Adică nu prestează decât în folosul celor mulți și suferinzi. Măi să fie! Apoi, suntem zilnic bombardați cu informații periate și aduse din condei despre problemele tractului intestinal, balonare, afecțiuni ale ficatului, inimii, articulațiilor, despre medicamente minune care slăbesc sau care regenerează și vitalizează orice, începând de la memorie și până la organele genitale. Dacă e să ne luăm după toate aceste abjecte reclame ce ne invadează intimitatea ar trebui, pur și simplu, să nu mai avem nevoie de doctori. Din acest motiv mă macină o întrebare: oare de ce medicii nu iau atitudine față de aceste obiceiuri mercantile dospind a veleitarism și minciună? De ce nu am auzit până astăzi măcar o frază potrivnică acestui gen de reclame care efectiv le intră și le cotropește ușor-ușor exact teritoriul lor? De ce colegiile de medici nu iau poziție față de minciunile vărsate pe bani grei în latrinele TV? Răspunsul e simplu, atât în cazul guvernanților cât și al medicilor: banul. Se învârt sume uriașe în această industrie a medicamentelor și suplimentelor alimentare, sume care le închid gura, ochii, urechile și mințile celor care ar fi normal să ia atitudine. Am ajuns o națiune care, în schimbul câtorva arginți ar fi în stare să-și vândă și mama bătrână de la țară, și fratele care nu s-a „descurcat” în viață și chiar și copiii care nu le calcă pe urme și aleg o altă cale. Poate mai corectă, mai sănătoasă nu precum cea pe care a apucat-o poporul acesta în 1989! În concluzie, fac ce fac și iar ajung la politică, uitând parcă de „binefacerile” farmaciei „Fundului” care are prețuri doctor Vax de mici. Sau de acele mult mediatizate suplimente alimentare care ne tranzitează sistemul digestiv cam cu aceleași efecte și foloase de care beneficiem noi botoșănenii atunci când trenul internațional trece prin gara Verești!