Trimitem medicii în șomaj? – Dumitru MONACU, scriitor

Cu certitudine, cea mai îmbrățișată formă de petrecere a timpului liber de către românașii noștri obișnuiți este în fața micului ecran, adică a televizorului. Mai ales în perioada rece când noaptea-i lungă, treburile pe lângă casă sau prin grădină lipsesc, iar buzunarele le sunt sparte realmente de costurile lemnelor, gazelor sau curentului electric. De cum se înserează afară, se aprind cutiile cu imagini și, până vine moș Ene pe la gene, ele varsă în odăile noastre toate ideile unora care, până mai ieri, foloseau un alt canal prin care le deversau către public și anume, presa scrisă, adică ziarele. Probabil îmi veți spune că rețelele de socializare, dar și alte facilități ale telefoanelor mobile, sunt pe primul loc în ceea ce privește captarea de informații, de idei sau de păreri. Așa o fi, dacă e să ne gândim la generația tânără. Numai că, la vot, cei cu telefoane, tablete, Tik Tok-uri, Instagram-uri și alte asemenea chestii nu prea vin, grosul masei care hotărăște cine va conduce urbea, națiunea, fiind generația 50 plus, adică cei care petrec cel mai mult timp în fața televizoarelor. De la acest considerent au plecat probabil și specialiștii în manipulările și diversiunile televizate care, prin reclame sau emisiuni țintite către un anume eșantion de telespectatori, pregătesc, aranjează și manevrează uriașa piață de desfacere formată din atât de mulți gură-cască TV. Și pentru că aminteam de generația 50 plus, ei bine, acest eșantion este ținta piept numărul unu pentru cei care scot bani din suferințele fizice ale oamenilor. E vorba de așa numită industrie farmaceutică, care, având deschisă calea … televizată către vârsta a doua și a treia, a început să bombardeze micul ecran cu reclame la sute și sute de remedii minune care, pasămite, întineresc efectiv publicul țintă, luând cu mâna durerea și îmbunătățind absolut orice caracteristică a organelor, mușchilor, nervilor, oaselor și mai știu eu care element anatomic din constituția umană. Cum produsele minune (nici nu le numesc medicamente, întrucât acestea au ca destinatari pacienți și nu clienți cum suntem astăzi toți trăitorii țării pentru industria farmaceutică, dar și pentru sistemul sanitar!) nu au nicio căutare la tineret, e limpede că generația 50 plus este în vizorul fabricanților, distribuitorilor, dar și al medicilor angrenați în această industrie care colcăie de bani. Astfel, românii au ajuns să se trateze nu după sfatul medicului, ci după textul de publicitate conceput de niște manipulatori. În aceste condiții, ce rost mai au cabinetele medicale, medicii? Îi băgăm în șomaj? Lăsând la o parte pericolul uriaș pe care îl provoacă tratamentul după ureche al unei boli, stau și mă întreb de ce colegiile medicilor tac mâlc și nu protestează în acest caz clar de uzurpare a menirii lor, și anume diagnosticarea, tratarea și prescrierea de medicamente. Fac parte oare unii dintre ei din angrenajele acestea ucigătoare și acaparatoare de bani? Că altfel nu îmi explic lentoarea, absenteismul și indiferența lor în fața unei situații care stârnește indignare și revoltă din partea celor care mai dispun cât de cât de o judecată liberă la purtător. Iar tu, stat român, cum să încurajezi tratarea bolilor la TV și nu la cabinetele medicale? Sau poate nici nu te interesează decât o zi (ziua votului!) starea de sănătate a nației… Reglementarea de către CNA (care reprezintă statul român!) a modului în care suplimentele alimentare, așa numitele medicamente dar și instrumente, accesorii sau aparatură medicală ne invadează micile ecrane în scopul unic de creștere a vânzărilor din industria de profil, este absolut necesară în acest moment. Am ajuns în situația în care un procent uriaș de români nu trec pe la cabinetele stomatologice și nici pe la medicul de familie întrucât, știu ei de la TV cum să-și vindece anumite afecțiuni, ce medicamente să ia și mai ales de unde. De la farmacia X sau Y care le mai face și reduceri, le mai dă și câte o acadică premiu și care, în schimb, le golește cardurile sau portofelele atunci când îi prind la cotitură. În concluzie, totul este o perpetuă și uriașă tranzacție în urma căreia cetățeanul trebuie să-și verse punga, el nemaifiind de multă vreme pacient, ci client! Și toate astea, cu binecuvântarea statului care, ar fi trebuit de multă vreme să interzică reclamele la medicamente, la farmacii, la suplimente alimentare și alte asemenea făcături! Iar presiunea pe stat pentru revenirea la normal ar trebui să fie pusă în primul rând de medici și de-abia apoi, de cetățeni…