În cele peste 250 de editoriale pe care le-am publicat în paginile „Monitorului de Botoșani” am abordat, de cele mai multe ori cu spirit critic, aproape toate domeniile posibile: politică, social, sănătate, învățământ, economie, educație (normal ar fi fost ca această direcție să se includă în învățământ, dar nu este deloc așa în Românica noastră!) sport, relații umane, hobby-uri și pasiuni, etc. Cum spuneam, peste 90 la sută dintre editoriale au fost atinse de virusul criticii pentru că, vorba cuiva, „avem cu ce!”. Avem ce critica în țara noastră dragă, zeci și sute de ani de-acum încolo. Întotdeauna am încercat să fiu echidistant, obiectiv și pragmatic. Deși în mare parte mi-a reușit acest lucru, constat că oricum și oricât aș scrie despre un subiect, există cineva care nu-mi agreează poziția și mă „recompensează” zilnic cu un dislike, adică un „minus unu” hotărât de vreun resort interior al respectivului. Indiferent ce aș scrie, despre Biblie sau Kamasutra, despre armată sau șatră, despre politicieni sau curve, despre PSD sau PNL, acel cineva probabil întâi apasă pe „dislike” apoi citește articolul. Am încercat să-i găsesc o explicație, o circumstanță atenuantă, dar nu am reușit. Cu siguranță în mintea-i umbrită de frustrări, persoana mea îi este un dușman sadea. Dar ce Dumnezeu i-am făcut? Sau le-am făcut, că e posibil să fie vreo doi trei corifei de planton la butonul „dislike”. Nu le-am luat casa, nu le-am luat funcția, nu le-am luat femeia (eventual, a venit ea singură!), nu i-am calomniat, nu le-am luat pâinea de la gură. Poate i-am persiflat un pic prin epigramele sau pamfletele mele! Asta e singura explicație care stă în picioare. Și, e limpede, prostul nu știe de glumă. Poți să-i faci orice, dar să nu-l iei în balon! Un om deștept ar zâmbi cu amărăciune, ar încerca să elimine cauza și nu efectul, adică scrierea acidă, și ar merge înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din păcate, prostul, fiind și laș pe deasupra, nu poate reacționa decât vărsându-și otrava-i secretată de niște glande neverosimile din țeastă peste creierul mic și neted care comandă instantaneu apăsarea pe butonul „dislike” de parcă asta i-ar aduce liniștea, satisfacția și motivația de a trăi printre oameni. Probabil, după aceste scrieri, nu voi fi păsuit nici în perioada în care văduvitul frustrat pleacă în concediu și voi beneficia chiar și pe perioada sejurului său bazat pe vouchere de vacanță, de „binemeritatele” dislike-uri ca să îmi apară la sfârșitul articolului, pe lângă cele 20 de plusuri și un „minus unu” din partea lui. Ceea ce nu știe subiectul (sau subiecții, pentru că e posibil să se lucreze în trei schimburi la stabilimentul lor!) este faptul că mă amuză teribil acest „minus unu”, mai ales atunci când abordez subiecte normale, reale și de interes pentru marea majoritate a cetățenilor și nu numai pentru cititorii „Monitorului”, adică acei oameni care au un ghimpe contra puterii actuale interesată doar să cumpere cât mai multă media tocmai pentru a-i prosti pe oameni. Bine, pe el, nu-l poate prosti pentru că nu mai are ce! Probabil chiar dacă într-o zi ar apărea sub semnătura mea, „Tatăl nostru” (ceea ce, evident că ar fi o impietate!), respectivul frustrat ar sări cu „dislike”-ul de rigoare ducându-ne pe o pistă greșită în ceea ce privește religia lui. Am spus „religia lui”? Nu cred să fie una normală, întrucât n-am auzit ca vreo religie să încurajeze ura, frustrarea, lașitatea sau prostia, până la urmă. Oricum ar fi, faptul că azi l-am băgat în seamă îi va schimba cu siguranță traiectoria: ori va deveni fanatic de-a binelea, ori va încerca să atenueze trăsăturile de caracter cu … minus care par să dea pe dinafară. Personal înclin să cred că îndârjirea îl va împresura din toate părțile și drept urmare, prima variantă este mai plauzibilă. Ba chiar va mai angrena pe vreo cunoștință apropiată să-i fie alături pentru că, se știe, cine se aseamănă, se adună. Pe de altă parte, vreau să precizez că nici o uniformitate în aprecieri, în opinii, nu este benefică. Nici pentru cel ce scrie și nici pentru cel ce citește. Dar, vorba latină, „Est modus in rebus”. Adică este o măsură în toate. Așa că. Dragă „Minusunu”, dragă „Dislike”, continuă pe același drum, dar cu măsură. Pentru diversitate, e nevoie și de frustrați, îndârjiți, malițioși, cutre sau alte asemenea exemplare!
Doi gogomani sau Dislike și Minusunu – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Normalitatea cu plusurile și minusurile ei – Dumitru MONACU, scriitor
Recentul proiect de lege (aprilie 2025) privind eliminarea pensiilor speciale nu reprezintă altceva decât o dovadă în plus că în România normalitatea nu face...
Editorial
Educația, la fel ca și dinozaurii – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cei care, la sfârșit de săptămână, au avut drum prin Parcul Eminescu, au putut observa că dinozaurii sunt pe picior de plecare. După câteva...
Editorial
Un serial stupid – Virgil COSMA, jurnalist
În săptămâna care a trecut am fost martorii stupefiați ai celei mai mari rușini judiciare din toți cei 35 ani care au trecut de...
Editorial
Totul este la un clic distanță – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Poate că cea mai mare realizare a vremurilor pe care le trăim nu este informația ca atare, ci accesibilitatea acesteia. Informație a existat de...
Editorial
Succintă cronică locală – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă în urmă cu câteva săptămâni mă plângeam de faptul că subiectele jurnalistice locale sunt efectiv căzute în umbra celor naționale și mondiale, iată...
Editorial
Ai de noi și vai de voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La începutul anului, prin presa prea puțin iubită de stat - adică acea parte a presei care supraviețuiește fără subvenții de la partide -...
Editorial
Banii înapoi! – Dumitru MONACU, scriitor
Recenta „ascundere” de către judecătorii suceveni a celor trei persoane implicate în niște presupuse acte de corupție (Verginel Gireadă - primarul comunei M. Eminescu,...
Editorial
Curățenia ca exercițiu de ipocrizie – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După săptămâni de trudă și pregătiri, românii au întâmpinat sărbătorile pascale cum știu mai bine, într-o manieră consacrată. Excese alimentare și mai ales bahice,...
Editorial
Lumina din mormânt – Virgil COSMA, jurnalist
Trăim o lume fragmentată de conflicte care au tendința de a se globaliza și de polarizări culturale duse la extrem. Se simte însă o...
Editorial
Statistica ieftină și Paștele electoral – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ne-am aștepta ca, având în vedere vremurile și tehnica, cei de la butoane să fie mai prudenți atunci când vine vorba despre manipulare și...
Editorial
Când nu răspunde cine greșește – Dumitru Monacu, scriitor
Știrea că Spitalul Județean este obligat să o despăgubească pe medicul ginecolog care a fost de gardă în noaptea decesului Alexandrei Ivanov ne demonstrează...
Editorial
Deștepți, dar nu destul – Ciprian Mitoceanu, sciitor
Aproape că nu e zi în care să nu apară în presă relatări despre românași de-ai noștri care s-au pricopsit cu dosare penale –...
Editorial
Principiul maselor comunicante – Dumitru Monacu, scriitor
Rândurile de față nu se doresc a fi destinate nici academicienilor și nici proștilor. Sunt pentru oamenii normali care n-au trecut ca gâsca prin...
Editorial
Educația pentru responsabilitate – Ciprian Mitoceanu, scriitor
Se vorbește din ce în ce mai mult despre reforma educației și este firesc să fie așa în condițiile în care e tot mai...
Editorial
Semeni vânt, culegi furtună – Virgil COSMA, jurnalist
Ce facem noi acum? Jucăm la două capete, încercând să ungem pâinea, dar să rămânem și cu slănina în pod. Ceea ce, evident, nu...
Editorial
Prostie sau strategie? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În ceea ce privește porția de circ, putem spune că avem cantitate cât să dăm și la alții, calitatea e discutabilă, însă ține gândul...
Botoșani
cer acoperit de nori
14.4
°
C
16.6
°
14.4
°
67 %
2.7kmh
97 %
mie
24
°
J
22
°
vin
19
°
S
24
°
D
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Când nerăbdarea-i mare, sfâșii pachetul imediat ce l-ai primit, că nu ambalajul e important.
EDITORIAL
Recentul proiect de lege (aprilie 2025) privind eliminarea pensiilor speciale nu reprezintă altceva decât o dovadă în plus că în România normalitatea nu face...
EPIGRAMA ZILEI
La balamuc tv niște niște ciudate
Zilnic ne spun, vărsând pe post mânia
Că România e-n realitate
Cum e Realitatea-n România...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...