Zilele trecute au fost zile de așteptare. Am așteptat, blocat într-un sat din nordul județului, să treacă urgia albă și drumurile să devină practicabile. Se pare că, în sfârșit, aveau și aleșii dreptul să spună că iarna i-a luat prin surprindere. Cine și-a imaginat că un cod de ninsoare o să fie valabil pe toată țara, nu doar pe la munte unde, s-avem iertare, pe alocuri ninge și-n august? Dar zăpada a venit și cu ocazia asta a început balamucul.
La sfârșitul mileniului trecut, pe la televizoare s-a vehiculat o știre: a nins la Atena după șaptesprezece ani. În imaginile surprinse în capitala Greciei se vedea mai mult o lapoviță; nici vorbă de strat de zăpadă, dar pe la intersecții se vedeau utilaje de deszăpezire gata să intre în acțiune dacă situația o impunea. Mda, în Grecia, unde ninsoarea ridică probleme odată la vreo douăzeci de ani se alocă resurse pentru o asemenea eventualitate. La noi, s-avem iertare, zăpada vine totdeauna prin surprindere, mai ales în lunile decembrie, ianuarie și februarie. Pentru martie și aprilie autoritățile au fost întotdeauna pregătite ireproșabil, mai puțin când, iată, s-a întâmplat.
Ca plătitor de taxe și impozite am tot dreptul să mă întreb de ce administratorii drumurilor din țara asta nu dispun de un parc auto specializat în tot ceea ce presupune întreținere și intervenții în situații speciale. De ce e necesar ca deszăpezirea drumurilor să fie scoasă la licitație? N-ar fi mai ieftin pentru toată lumea dacă ar exista un parc auto dedicat în dotarea fiecărei direcții de drumuri? Evident, mă aberez, deoarece trăim în România și aici se știe că „așa se fac treburile, așa e legea”. Cheltuielile unui parc auto specializat sunt mult mai mici decât ceea ce se mânărește în cadrul licitațiilor, când deszăpezirea pe kilometru ajunge să coste mai mult ca în Norvegia sau Suedia, dar de unde să iasă paraîndărătul? În plus, cheltuielile unui parc propriu ar fi și mai ușor de verificat, iar utilajele ar ieși la intervenție doar când ar fi cazul, nu s-ar plimba pe drumuri de-aiurea încă din noiembrie, dar la noi trebuie să iasă banul, la dracu cu grija pentru fraierii care plătesc impozite.
Deși urgia albă au scos la iveală incapacitatea și lipsa de viziune a celor care ne conduc, aceștia nu au ratat ocazia de a arăta județului cât de mult le pasă de trăitorii de pe aceste meleaguri și cum se zbat ei să fie totul bine. Au curs mesajele pe paginile personale, fotografii de la fața locului și asigurările că totul e bine și frumos, dar nu datorită faptului că vortexul polar a bătut în retragere, ci pentru că aleșii au intervenit cu promptitudine și profesionalism. Și așa au scris-o postacii din subordine, că ai impresia că șefii cei mari au făcut treaba. Ei au dat la lopată, ei au condus utilajele. Sunt curios ce se alegea de profesionalismul șefilor dacă situația asta mai ținea o săptămână.
Cum spuneam, au fost zile de așteptare. Printre altele am așteptat – deși știam că zadarnic – o reacție a oficialilor județului în cazul angajatului căzut la datorie. Dumitru Ichim a murit după ce a trudit patruzeci de ore la deszăpezire. Fără pauză, că era situație de criză și nu existau alți angajați care să-l înlocuiască. Asta e problema cu mulsul bugetului; prea mulți șefi, prea puțini pălmași. Despre pălmași nu se vorbește în acele rapoarte de activitate de pe rețelele sociale; șefii sunt cei care fac totul. Cum anume? Să spunem că doar nu stau cu biciul pe amărâții din posturile de execuție. Să tragem, să facem, să dregem… Totul pentru ca șefii să aibă cu ce se lăuda. Cazul a intrat în atenția ITM și Poliției, dar ancheta va demonstra că singurul vinovat e răposatul. Nu l-a pus nimeni să lucreze peste program, așa a vrut el…
Pentru șefii județului Dumitru Ichim nu există. N-a fost pomenit în niciun mesaj, s-a mulțumit primarilor, nu și celor căzuți la datorie. Doar veștile bune contează, pentru că de acolo speră aleșii să le vină voturile. Un om a plătit cu viața lipsurile din sistemele administrate de stat. O să se spună că era bolnav, că a insistat să muncească, deși toți au vrut să-l cocoloșească. Instituțiile județene dau pe dinafară de angajați care visează pensie specială înainte de cincizeci de ani, pălmașii mor înainte să prindă pensia pentru care trudesc cam cât e vârsta de pensionare specială.
Nu vă mustră conștiința? Nu… Nici bine n-a dispărut zăpada, că ați început cu pozele alea frumoase. Niciun mesaj pentru familia îndoliată, nicio părere de rău. Așa ceva nu vă privește, voi sunteți doar cu veștile bune.
