Școala altfel – Dumitru MONACU, scriitor

Situația actuală din învățământ generează o mie și una de dispute. Cei din sistem susțin, bătându-se cu pumnul în piept, că au dreptate, că salariile sunt de mizerie, că subfinanțarea cronică a acestui extrem de important domeniu se află pe cea mai de jos poziție și așa mai departe. Cei de la guvernare susțin că totuși salariile sunt decente, că legile învățământului au cap și coadă, că însuși președintele este implicat în acest măreț și grandios proiect intitulat „România educată”. Părinții, funcție de poziția lor în societate sunt cu fundurile în trei luntre adică unii de partea profesorilor, unii de partea guvernanților și cei mai mulți împotriva amândurora. Din punctul meu de vedere, există o sumedenie de aprecieri subiective, atât din partea profesorilor cât și din partea părinților. De guvernanți nu spun nimic pentru că ei oricum trăiesc într-o altă Românie, România Eșuată! Din această învălmășeală generală generată de niște lideri de sindicat îmbuibați și abonați la țâțele statului, se trage concluzia că mărirea salariilor în învățământ este singura cale de a elimina criza actuală și probabil și haosul din sistem. Ei bine, chiar dacă li se vor mări dascălilor salariile cu câte procente vor ei, nimic bun nu se va întâmpla, nu va scădea numărul cadrelor didactice neavenite care se tot înmulțesc de la an la an, nu va scădea numărul analfabeților funcțional, nu vor dispărea violența, sexul din școli, nu vor dispărea plicurile, atențiile și cadourile pentru doamna învățătoare, și exemplele încă ar mai putea continua. Cauza acestor metehne arhicunoscute care inundă mediul școlar din țara noastră se regăsesc în primul rând în zona politică. Nici un politician, nici un partid nu a avut curajul să legifereze niște direcții clare, logice, coerente și normale care să fie pentru elevi, pentru profesori și pentru părinți, linii roșii peste care să nu se treacă, așa cum se regăsesc în alte state unde disciplina nu este opțională, unde elevii poartă uniforme, unde la ședințele cu părinții participă on line sau fizic toți profesorii, unde relaționarea dascăl – profesor se concretizează prin scrisori de mulțumire atunci când un elev are rezultate foarte bune la învățătură și exemplele ar putea continua. Exemplele pe care le-am enumerat sunt cât se poate de reale în Anglia unde disciplina, competența, buna purtare, severitatea chiar, sunt noțiuni precise, cine nu le respectă este exmatriculat, indiferent cine e tata sau mama, indiferent cât de dotat este elevul. La noi în schimb, de dragul unor voturi, din comoditate sau diletantism, din rutină sau mărinimie interesată, nici un elev nu este lăsat repetent, nici un elev nu este exmatriculat deși vine cu toporul la școală. Luăm așadar tot ce ne convine din școlile de afară în afară de constrângeri sau acțiuni punitive. Pe de altă parte, în corpul profesoral există o groază de cadre didactice care nu au ce căuta la catedră. În minte îmi vine acum acea profesoară de engleză în spatele căreia un cârlan neînțărcat își exersa trăsăturile de mascul. O fi ea bine pregătită, o fi cotată drept profă de treabă dar categoric nu are ce căuta în fața elevilor un așa specimen. De altfel, o curățenie acătărea prin corpul profesoral ori nu s-a făcut niciodată ori nu s-a făcut cum trebuie din moment ce s-a ajuns la situații de-a dreptul jenante petrecute în școli. O a treia parte implicată în acest proces este reprezentată de către părinți. Niște părinți permisivi care nu acceptă ca a lor odraslă să fie dojenită la școală, care vin cu o falcă în cer și una în pământ la cancelarie atunci când domnul Goe al lor este conturbat de „proasta aia” de franceză sau fizică. Din moment ce copilul aude așa vorbe din gura părinților e limpede că se va sui în capul profesorilor la prima ocazie. Și dacă tot am pomenit mai sus despre uniforme, nu pricep de ce li se cere elevilor consimțământul, acceptul, din moment ce în toate celelalte situații extrașcolare ei sunt considerați minori și pentru orice problemă ivită este luat la rost adultul … posesor. În concluzie, regulamentele, programa școlară trebuie revizuite din temelii. Apoi, curățarea corpului profesoral de neaveniți și în final, neamestecul părinților în treburile didactice care nu îi privesc. De-abia după aceste activități vitale, să vină și dublarea sau triplarea salariilor profesorilor!