Particula pesedistă „VOM” și țapul ispășitor liberal – Dumitru MONACU, scriitor

Parafrazându-l pe Nică, dragul nostru povestitor, pot spune deschis că nu știu alții cum sunt prin alte județe dar la noi în Botoșani, electoratul neîndoctrinat orbecăie în cea mai densă ceață politică din câte au fost vreodată pe aceste meleaguri. Singura certitudine este hegemonia consistentă a PSD-ului, certificată și autentificată prin filmulețe, poze, floricele și firicele de către vârfurile de lance din administrația publică, Doina Federovici și Cosmin Andrei. Cele două drumuri strategice și teatrul sunt teme pe care liderii locali ai social democraților le exploatează la maxim pe fondul unei amorțiri totale a adversarilor politici. Atât de adormiți și insignifianți sunt ai lui Șoptică, ai lui Drancă, ai AUR-ului încât nici dacă, printr-o minune, s-ar aduna la alegerile viitoare toți sub același stindard nu ar depăși 20 la sută din totalul intențiilor de vot. După toate probabilitățile, partidul lui Ciolacu va înregistra la Botoșani la alegerile de anul viitor niște rezultate care l-ar face invidios și pe Ion Iliescu, cel care la începutul anilor 90 era votat aici cu două mâini odată. Aidoma unei case de marcat, gașca PSD-ului botoșănean adună pe zi ce trece procente după procente, în timp ce celelalte adunături își dau cu stângul în dreptul cu mare spor și avânt. Despre partidulețele neparlamentare chiar să vrei să spui ceva nu ai ce, întrucât sunt practic inexistente. Nici PMP, nici Pro România, nici alții tot așa ca ei, insignifianți practic, nu mișcă absolut nimic în Botoșaniul prezent. În aceste condiții e limpede că orice grupuri și grupușoare s-ar mai forma până la anul nu vor putea doborî ursul pesedist. Degeaba or să înceapă să clămpănească peste ceva timp în media și prin online liderii PNL, USR, AUR, Corneliu Popescu (PMP), fragmente din familia Țurcanu (ALDE) sau liderii de paie rămași la conducerea Pro România! Nimic, absolut nimic nu mai poate stăvili invazia în masă a social democraților la pupitrele administrației locale și centrale. Mai ales acum când au din belșug scuipat la furcă secretat de cele trei proiecte de care aminteam mai sus! Culmea e că deși meritele nu ar trebui să stea toate clădite la vinclu în ograda PSD-ului (în definitivarea lor au mai fost angrenate și alte forțe politice, desigur!) eficienta propagandă pesedistă (căreia îi dau nota 10 cu felicitări pentru modul frumos în care ne minte!) a tras toată spuza pe turta lor lăsându-i efectiv în ofsaid pe alde Șoptică sau Achiței, stângacele lor fotografii realizate parcă prin efracție pe șantierele județului stârnind valuri de comentarii negative (de-aia am dat nota 10 propagandei roșii: și laudă dar și critică eficient!). Și dacă am adus în discuție cel mai eficient instrument electoral al social democraților (propaganda, adică!) vreau să vă fac să înțelegeți cât de proști sunt cei care li se opun din moment ce de treizeci de ani nu au reușit sau nu au putut să le meargă cât de cât pe urme în a minți frumos populația. Și asta în condițiile în care este bineștiută strategia celor de la PSD care nu are drept coloană vertebrală decât dorințele și aspirațiile oamenilor cărora le bagă în față particula „VOM”. Ne dorim salarii mai mari? Vine PSD-ul cu  sloganul pregătit : VOM da salarii mai mari! Ne dorim creșterea pensiilor? La fel, sloganul este prezent: VOM crește pensiile! Și tot așa, fiecare deziderat al românului își găsește reflectarea într-un slogan ce începe cu VOM. Cum s-ar spune, necesitățile ardente ale românilor devin în mod automat teme de propagandă în laboratoarele pesediste. Că satisfacerea acestor necesități este cu mult sub așteptările nației, e o altă temă, pesediștii propagandiști găsind și țapi ispășitori și circumstanțe atenuante în cazul neonorării promisiunilor. Revenind la alegerile de anul viitor care bat la ușă, spuneam că pe plan local victoria echipei roșii va fi una istorică. Cât privește partenerii lor actuali (PNL) aceștia nutresc speranța că li se va face un loc în căruța social democraților și astfel vor conta și ei cât de cât pe plan local. Speranța aceasta ciudată pentru un partid istoric aflat până nu demult în război total cu urmașii comuniștilor va avea un suport real doar în cazul în care liderii centrali vor decide să facă un alt USL cu liberalii. Altfel, nu văd de ce social democrații botoșăneni ar avea nevoie de galbeni în condițiile în care, singuri-singurei vor obține în alegeri un procent cu mult peste 50 la sută.  Apoi, aruncând o ocheadă pragmatică asupra cazului constatăm că numărul politrucilor pesediști care își doresc cu ardoare sinecuri este destul de mare în timp ce numărul de posturi și funcții calde și bănoase este limitat. Un singur și plauzibil motiv poate determina alianța cu liberalii și anume ideea de a avea la îndemână țapul ispășitor pentru nerealizările care în mod sigur vor curge cu duiumul (și) în mandatul viitor.