Uriașul scandal iscat în urma prezentării pe toate canalele media a ororilor petrecute la un centru de îngrijire a bătrânilor din Ilfov nu este nicidecum un caz izolat, ci o realitate cruntă omniprezentă în România zilelor noastre. În aproape toate aceste stabilimente bunicii noștri (ca să folosesc un termen atât de utilizat de către politruci, că mă mir cum nu a fost legiferat ca fiind o clasă socială!) sunt tratați atât de rău, încât dacă ar fi legalizată eutanasierea, în 24 de ore aceste aziluri ar deveni istorie! Din toată această tragedie scoasă pe taraba unei nații unde binele, normalul, zâmbetul, mulțumirea și cheful de viață nu-și mai au loc am remarcat atitudinea stahanovistă și aparent hotărâtă a premierului Ciolacu, care a cerut public o sumedenie de demisii. Astfel, el i-a cerut ministrului Budăi să ia măsuri în vederea eliminării din sistem a șefilor de la direcțiile de asistență socială, de la diferite oficii și agenții obscure care, pasămite, ar fi îngăduit un asemenea tratament inuman aplicat … bunicilor! În orice stat civilizat și democratic, nu bananier ca al nostru, primii care ieșeau din ecuație erau vârfurile piramidei. Adică ministrul de resort. Culmea e că în această poveste urâtă și murdară sunt implicate două ministere conduse, normal, de doi miniștri. E vorba de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (halal solidaritate cu vârstnicii noștri singuri și abandonați!) și de Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Şanse. După umila mea părere prima demisie care trebuia depusă pe masa premierului în acest caz trebuia să poarte numele Gabriela Firea. Și nu numai din cauza gestionării incorecte și necorespunzătoare a modului de funcționare a acestor aziluri, ci și din cauze pecuniare legate de faptul că îngrijirea bătrânilor este de o bună bucată de timp un nou tip de afacere bănoasă și nicidecum altceva. Cod CAEN i-ar mai trebui și gata, o nouă ramură economică și-a făcut apariția pe malurile Dâmboviței. Iar dacă tot am pomenit de afaceri, atunci musai să amintesc de mirabila transformare din domeniul medical, respectiv pacienții au devenit ușor-ușor clienți. Astfel, ajunge omul cu problemele lui dimineața la spital în calitate de pacient și este chemat după amiaza de către același medic, la cabinetul lui privat, unde i se face schimbarea de … statut: devine client, plătește contravaloarea vizitei, a diagnosticării, a eventualului tratament și astfel sistemul nostru de sănătate publică devine un ciudat amalgam public-privat constituit pe o nerușinată concurență neloială. Neobservată de către cei abilitați! Faptul că domeniul de îngrijire a persoanelor vârstnice singure a devenit o mega afacere se poate vedea la orice pas, construcții maiestuoase, vile de lux sau pensiuni devenind peste noapte așezăminte gazdă pentru bătrâni. Ei bine, normal era ca autoritățile să fie ochi și urechi la aceste bănoase afaceri și nu pentru că e vorba de mulți bani, ci pentru că în speță e vorba de oameni vulnerabili. Ca să nu mai amintesc în treacăt că, nimeni niciodată nu știe ce-i rezervă ultimele zile din viață, ca urmare și un ministru și un director general și un președinte de partid pot deveni pe ultima sută de metri „clienți” ai acestor centre care nu au ca scop decât exfolierea de parale a statului și a neajutoratului pe care ar trebui să-l îngrijească. Cum bătrânețea e nota de plată a tinereții, ar fi fost normal ca toți cei sub nasul cărora au circulat aprobările, decontările și poate și plicurile să răspundă cu funcția. Că nu sunt vinovați doar bipezii haini care se ocupau efectiv de seniorii din centre. În condițiile în care populația aptă de muncă migrează masiv în străinătate, e limpede că în țară nu vor mai rămâne decât oamenii în vârstă. Ei se pot numi Popescu, Ionescu, Monacu, dar și Ciolacu, Budăi, Firea-Pandele sau care o mai fi. De aceea, problema centrelor de asistență socială trebuie tratată cu cea mai mare seriozitate și privită ca una de siguranță națională și nu ca o afacere. Repet, nimeni nu știe cum va sfârși. Tocmai de aceea, semnalul de alarmă tras în ceasul al doisprezecelea trebuie să țiuie prelung în urechile unor guvernanți care nu mai aud parcă nimic din cauza foșnetului de bani și al mirosurilor pestilențialedin odăile devenite sumbre anticamere ale morții. În concluzie, domnule Ciolacu, ori ceri demisiile vârfurilor și reglementezi asistența socială pe alte baze, ori introdu dracului pe ordinea de zi a primei ședințe de guvern, dreptul la eutanasiere! Și tu și voi toți puteți sfârși la un azil!
