Este bine știut faptul că România a trecut de la foamea de cărți de dinainte de 1989 la o sațietate îngrijorătoare în ceea ce privește lectura. Se citește orice: anunțuri sau glume pe rețelele de socializare, informații pe burtierele televiziunilor, listele cu locatarii datornici la asociație, numai literatură nu. Paradoxal cu această lipsă de … penurie în ceea ce privește cititul, se scriu la greu volume peste volume, neexistând săptămână în care să nu fie lansări de carte. Despre tirajele scoase pe piață, ei bine, acestea variază de la câteva zeci la câteva sute, multe asemenea „producții” fiind cu mult sub nivelul mării, ca să mă exprim, așa, mai elegant. Oricine dispune de ceva părăluțe și vrea să scoată o carte, își vede visul cu ochii fără prea multă bătaie de cap, în secunda doi. S-a ajuns la o situație ciudată, în momentul actual în România aproape că sunt mai mulți oameni care scriu decât cei care citesc. Disoluția valorilor a devenit ceva cotidian, nu mai este o noutate pentru nimeni faptul că analfabetismul determinat (și) de lipsa cititului erodează nația mai ceva ca Marea Neagră litoralul românesc. Ce ar trebui făcut pentru a deturna lumea din mersul ei fără noimă în domeniul culturii, către citit? În primul rând ar trebui implementate niște politici clare în acest domeniu, implicând Uniunea Scriitorilor, dar și mediul universitar și academic cu specific filologic. Premisa de la care ar trebui să pornească uniunile de creație, mediul universitar și academic trebuie obligatoriu să fie reculul înregistrat în ceea ce privește numărul de români care citesc, menținerea lor în această zonă și aducerea altora către cea mai plăcută zăbavă, adică cititul cărților. Așadar, marii scriitori ai patriei ar trebui să își ramifice opera, pe lângă lucrările elitiste și elaborate să creeze poezii, nuvele, schițe, romane care să aibă menirea de a alfabetiza pur și simplu o mare parte dintre români pentru care cartea este ceva gen science-fiction și la modul propriu și la figurat. Altfel, în afară de câțiva erudiți, prieteni sau colegi, nimeni nu le va citi creațiile. Și ce ar putea să însemne un scriitor fără cititori, dacă nu un om oarecare, un anonim celebru neimplicat în problemele cetății. Așadar, scrieți pentru oameni, nu pentru sertare sau orgolii personale! Pe de altă parte, o minimă hai să-i spun cenzură, tot ar trebui să existe, altfel consumăm degeaba codrii patriei prin apariții editoriale care nu își vor găsi utilitatea decât în sobele încinse. Din păcate, editurile cele multe și neprofesioniste scot pe bandă rulantă volumele care au în spate oarece gologani. Poate ar trebui și în cazul acestora o limitare a numărului lor, coroborat cu niște condiții de funcționare care să asigure calitate în primul rând și de-abia apoi cantitate. Bine că farmaciile, notariatele și alte asemenea fabrici de făcut bani nu pot apărea oricum și oriunde ,dar editurile cele neperformante, da! N-ar fi o mare problemă faptul că producțiile acestora sunt de o calitate îndoielnică. Spunea cineva odată un adevăr incontestabil: chiar și o carte proastă, odată citită, aduce un plus de minte. În cazul literaturii, treburile sunt diferite față de muzică, în sensul că „manelele literare” ar fi utile dacă ar fi citite de cât mai mulți oameni. Din păcate, la cum se mișcă lucrurile în țara noastră, fără niște programe de alfabetizare, de încurajare pe orice cale a cititului, nu vom eradica prostia ajunsă, alături de minciună, comeseană a regelui. Vârfurile de lance aruncate de brațul guvernamental spre a lichida analfabetismul funcțional sau nefuncțional ar trebui să fie organizațiile scriitorilor în frunte cu Uniunea Scriitorilor, care are o mare nevoie de restructurare din temelii, și revenirea la poziția inițială, când calitatea și valoarea primau în selectarea membrilor ei. Apoi, impunerea prin lege ca orice editură să aibă în componența comisiei de „bun de tipar” măcar un scriitor aparținând acestor structuri, cu o operă serioasă în portofoliu și cu un nume cât de cât recunoscut în breaslă. Bineînțeles că ceea ce susțin eu aici nu este nicidecum o soluție „abracadabrică”, ci o propunere care să miște cumva din loc, prin dezbateri pro și contra, o mașină stricată, fără carburant și, ceea ce este cel mai grav, fără șofer. Dar, repet, fără implicarea politicului (în sensul bun, firește, că și până acum s-a implicat, dar cu totul în alt sens!) nu vom avea parte de „demanelizarea” culturii în România. Atragerea oamenilor către citit trebuie să fie prioritatea ministrului Culturii. Asta numai dacă nu cumva cultura ministrului lasă, așa cum ne-am obișnuit în ultimele vremuri, mult de dorit. Soluții pentru rezolvarea acestei probleme pot fi multe. Ceea ce am prezentat eu aici ar putea fi una dintre ele, dar nu acesta mi-a fost scopul, ci tragerea unui semnal de alarmă. Dacă îl mai aude sau dacă îl mai înțelege cineva…
Manelizarea culturii române – Literatura – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Normalitatea cu plusurile și minusurile ei – Dumitru MONACU, scriitor
Recentul proiect de lege (aprilie 2025) privind eliminarea pensiilor speciale nu reprezintă altceva decât o dovadă în plus că în România normalitatea nu face...
Editorial
Educația, la fel ca și dinozaurii – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cei care, la sfârșit de săptămână, au avut drum prin Parcul Eminescu, au putut observa că dinozaurii sunt pe picior de plecare. După câteva...
Editorial
Un serial stupid – Virgil COSMA, jurnalist
În săptămâna care a trecut am fost martorii stupefiați ai celei mai mari rușini judiciare din toți cei 35 ani care au trecut de...
Editorial
Totul este la un clic distanță – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Poate că cea mai mare realizare a vremurilor pe care le trăim nu este informația ca atare, ci accesibilitatea acesteia. Informație a existat de...
Editorial
Succintă cronică locală – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă în urmă cu câteva săptămâni mă plângeam de faptul că subiectele jurnalistice locale sunt efectiv căzute în umbra celor naționale și mondiale, iată...
Editorial
Ai de noi și vai de voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La începutul anului, prin presa prea puțin iubită de stat - adică acea parte a presei care supraviețuiește fără subvenții de la partide -...
Editorial
Banii înapoi! – Dumitru MONACU, scriitor
Recenta „ascundere” de către judecătorii suceveni a celor trei persoane implicate în niște presupuse acte de corupție (Verginel Gireadă - primarul comunei M. Eminescu,...
Editorial
Curățenia ca exercițiu de ipocrizie – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După săptămâni de trudă și pregătiri, românii au întâmpinat sărbătorile pascale cum știu mai bine, într-o manieră consacrată. Excese alimentare și mai ales bahice,...
Editorial
Lumina din mormânt – Virgil COSMA, jurnalist
Trăim o lume fragmentată de conflicte care au tendința de a se globaliza și de polarizări culturale duse la extrem. Se simte însă o...
Editorial
Statistica ieftină și Paștele electoral – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ne-am aștepta ca, având în vedere vremurile și tehnica, cei de la butoane să fie mai prudenți atunci când vine vorba despre manipulare și...
Editorial
Când nu răspunde cine greșește – Dumitru Monacu, scriitor
Știrea că Spitalul Județean este obligat să o despăgubească pe medicul ginecolog care a fost de gardă în noaptea decesului Alexandrei Ivanov ne demonstrează...
Editorial
Deștepți, dar nu destul – Ciprian Mitoceanu, sciitor
Aproape că nu e zi în care să nu apară în presă relatări despre românași de-ai noștri care s-au pricopsit cu dosare penale –...
Editorial
Principiul maselor comunicante – Dumitru Monacu, scriitor
Rândurile de față nu se doresc a fi destinate nici academicienilor și nici proștilor. Sunt pentru oamenii normali care n-au trecut ca gâsca prin...
Editorial
Educația pentru responsabilitate – Ciprian Mitoceanu, scriitor
Se vorbește din ce în ce mai mult despre reforma educației și este firesc să fie așa în condițiile în care e tot mai...
Editorial
Semeni vânt, culegi furtună – Virgil COSMA, jurnalist
Ce facem noi acum? Jucăm la două capete, încercând să ungem pâinea, dar să rămânem și cu slănina în pod. Ceea ce, evident, nu...
Editorial
Prostie sau strategie? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În ceea ce privește porția de circ, putem spune că avem cantitate cât să dăm și la alții, calitatea e discutabilă, însă ține gândul...
Botoșani
cer fragmentat
19.4
°
C
19.6
°
19.4
°
45 %
3.6kmh
52 %
mie
23
°
J
22
°
vin
19
°
S
24
°
D
28
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Când nerăbdarea-i mare, sfâșii pachetul imediat ce l-ai primit, că nu ambalajul e important.
EDITORIAL
Recentul proiect de lege (aprilie 2025) privind eliminarea pensiilor speciale nu reprezintă altceva decât o dovadă în plus că în România normalitatea nu face...
EPIGRAMA ZILEI
La balamuc tv niște niște ciudate
Zilnic ne spun, vărsând pe post mânia
Că România e-n realitate
Cum e Realitatea-n România...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...