Republica Basarabia sau Moldova de Est – Dumitru MONACU, scriitor

Cu siguranță, politicile externe ale statelor sunt extrem de importante atât pe linia globalizării cât și a suveranismului. O linie corectă, articulată, coerentă și înțeleaptă poate aduce mult bine nației ai căror conducători gândesc în profunzime. Din păcate, acest lucru la noi la români nu prea se mai întâmplă de zeci și zeci de ani (dacă nu chiar sute sau, și mai rău, mii!). Când afirm aceste lucruri gândul îmi fuge în colțul de rai numit Corbu, acolo unde un fost ministru de externe român, Adrian Năstase, își trăiește viața în puf și huzur. Pentru cei care nu știu, în perioada 28 iunie 1990 – 18 noiembrie 1992, Bombonel al nostru a fost vârful de lance al unei administrații criptocomuniste care încerca să-și facă loc pe mapamond, la o masă cât mai bună, ca să mă exprim așa, ca-n HORECA noastră cea de toate sezoanele. Așadar, în momentul în care Republica Moldova și-a declarat independența (27 august 1991), fotoliul de ministru de externe stătea, evident sub … fundulețul lui Bombonel. Și, ca și cum un arc spiralat și gros i-ar fi intrat brusc în spate, Adrian Năstase s-a și grăbit să recunoască această minune istorică, România devenind astfel, primul stat din lume care a recunoscut independența Moldovei. Chiar dacă emoțional putem cataloga această acțiune drept una legitimă și normală, din punct de vedere strategic, politic, istoric, diplomatic, a fost o eroare uriașă. Să mă explic, altfel veți trece la articolul următor și toată teoria mea ar rămâne în suspans. Nu o să mă leg de faptul că prin această recunoaștere se legitima pe mapamond un al doilea stat românesc, desprins evident din țara mamă ci denumirea noului stat – Moldova – care implică din multe puncte de vedere niște observații. În primul rând, care e Moldova adevărată? Cea până la Prut, cea dintre Prut și Nistru sau cea dintre Carpați și Nistru? Nu ar fi fost oare mult mai logic ca România să solicite schimbarea denumirii proaspătului stat independent în Basarabia sau Moldova de Est? Eu cred că da din moment ce pentru România, Moldova înseamnă Focșani, Bacău, Iași și Suceava iar peste Prut înseamnă Chișinău, Bălți și Soroca. Și apoi, de unde știm că peste ani și ani, diriguitori de la Chișinău (exponenți ai imperialismului rus, evident!) nu vor lupta pentru reîntregirea nației adică pentru alipirea la „patria mamă” a fâșiei dintre Prut și Carpați? Iată de ce denumirea de Republica Moldova trebuia de la început, din 1991, amendată de către administrația Iliescu prin ministrul de externe de atunci, Adrian Năstase. Să nu uităm nicicând (nu, nu să iubim trandafirii, ei fiind aici simbolul multor nereușite!) că Grecia a blocat pe toate căile, timp de 27 de ani, intrarea în lume a ținutului desprins din Iugoslavia numit Macedonia. Situația a fost trasă la indigo: o bucată din respectivul ținut se află în Grecia, o bucată tocmai se separase de Belgrad). Și până la urmă, grecii au reușit, fosta regiune iugoslavă devenind în scripte Republica Macedonia de Nord! Repet, 27 de ani (din 1991 până în 2018) s-au zbătut grecii și și-au atins ținta: s-a legiferat astfel existența unui stat care se învecinează și se înrudește fratern cu o regiune din nord-vestul Greciei dar este o altă entitate, o altă gâscă în altă traistă, cum ar spune românul. Și moldoveanul, indiferent dacă e din Estul sau din Vestul Moldovei, tot așa ar zice! Așadar, atunci când există coerență, inteligență și viziune în politica externă a unei țări, se ajunge la rezultate pozitive. Ceea ce la noi nu s-a întâmplat, existența simultană a unei regiuni din România numită Moldova dar și a unui stat independent fiind o anomalie care, cândva va fi exploatată de unii și nicidecum în folosul nostru. Din punctul meu de vedere, niciodată nu e prea târziu pentru corectarea unei greșeli. De altfel, una dintre devizele mele în viață care s-a dovedit extrem de utilă și benefică este aceea că, în afară de moarte, orice poate fi corectat, reparat sau vindecat. Așadar, încă mai sper că ar putea fi inițiate niște demersuri care să elimine anomalia aceasta cu existența a două state surori având aceeași limbă, aceleași culori la drapel, același popor și parțial, aceeași denumire. Nu pot fi mai multe Moldove ci una singură alcătuită din Moldova de Vest și cea de Est sau din Basarabia și Moldova Românească. Altfel, în ochii lumii din afară, ne vom rătăci în continuare printre confuzii, moldovean fiind și eu dar și Igor din Chișinău. Or eu am pașaport românesc emis de București pe când fratele de peste Prut îl are emis de Chișinău! Aparent, nu-i mare lucru dar e bine să știm cine și ce suntem. Pentru că degeaba vărsăm lacrimi la podurile de flori de peste Prut dacă în rest suntem cetățeni ai două țări diferite dintre care una „ține” și teritorii din cealaltă. Care o fi ea?