Noile reguli prin care guvernul vrea să limiteze plățile cu bani gheață nu vor descuraja economia subterană ci, dimpotrivă, o vor stimula. Este, în linii mari, printr-o asemănare aproximativă, cam aceeași situație ca în comerțul cu tutun: cu cât mărește guvernul accizele, cu atât mai mult crește volumul traficului pe piața neagră. Și în cazul circulației banilor se întâmplă cam același lucru: pe măsură ce guvernul introduce măsuri mai restrictive, înflorește piața neagră. Și nu pentru că sunt românii hoți, ci pentru că fiscalitatea este uriașă și orice cale de a o ocoli devine dacă nu legitimă cel puțin explicabilă.
Bun, vrem să ajungem din urmă economiile avansate din vestul Europei, dar, pentru a urma acest deziderat, calea cea mai eficientă este aceea de a crea facilități fiscale și nu de a impune restricții. Ca să nu mai spun că ceea ce face guvernul este împotriva constituției țării și chiar și împotriva legilor europene: încalcă principiul libertății economice și garanția proprietății; încalcă statutul BNR, conform căruia însemnele monetare emise de BNR trebuie primite la plată fără limitări; încalcă până și o decizie CJUE din 2021, care stabilește dreptul oricărui cetățean la plăți în numerar și obligația corelativă a unor astfel de încasări. Iar Constituția noastră spune că legislația Uniunii europene este obligatorie în dreptul intern.
În fapt, este o nouă dovadă că guvernul una spune și alta face. Cabinetul Ciolacu a „luptat” cu multinaționalele și – acum – cu băncile până le-a umplut de bani. Fiindcă prima măsură anunțată de bănci după publicarea noului act normativ este aceea că dublează comisioanele pentru agenții economici. Cum statul impozitează, mai nou și suplimentar, veniturile băncilor, nu e greu de ghicit unde se duc o parte din acești bani jecmăniți – se putea altfel? – de la cetățeni și de la agenții economici și anume în buzunarele largi ale guvernului. Anunțată ca o măsură de combatere a evaziunii fiscale, noua măsură legislativă va forța practic mulți agenți economici să treacă în zona gri sau chiar neagră a economiei.
Chiar dacă raportul rural/urban s-a modificat radical în ultimii ani, mai mult de jumătate din populația țării trăiește în urbanul mic, orașe cu 10-15.000 locuitori, și în rural. Zone în care utilizarea permanentă a cardului pentru plăți poate fi, eventual, o glumă și nicidecum o realitate imediată. Nu poți obliga oamenii pentru care cea mai apropiată sucursală bancară este la distanțe de kilometri să-și deschidă un cont care, peste cheltuielile de transport, mai include și cheltuieli de administrare. Ba poți, dacă ești Guvernul României și administrezi țara în disprețul și chiar împotriva cetățenilor ei.
Situația e revoltătoare și dintr-o altă perspectivă. Banii care ajung la stat oricum nu sunt folosiți pentru investiții, cea mai mare parte a lor se duc în salariile administrației centrale și locale precum și în tot felul de aranjamente financiare scandaloase. „Europa liberă” a semnalat recent cazul unui funcționar din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene care a încheiat într-o singură zi contracte de consultanță în valoare de peste 500.000 euro pe firma lui privată. Și nu este un caz singular, statul cheltuieşte zilnic milioane de euro pe astfel de contracte.
În loc să-și pună angajații la muncă, de exemplu pe cei de la ANAF la încasarea TVA, la care avem cea mai slabă cotă de colectare din toată Europa, în loc să scadă evaziunea enormă din vămi, în loc să redreseze companiile de stat – care sunt cei mai mari datornici la buget, în loc să gândească facilități fiscale care să stimuleze producția și comerțul, guvernul nu face decât o nouă dovadă de nepricepere profesională și de incapacitate administrativă. Ne obligă să plătim din nou taxe peste taxe fără să ne întoarcă vreun serviciu în schimbul lor.
