Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor

O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează direct și percepția lor asupra mediului înconjurător, care, fie vorba între noi, oferă chiar de toate pentru toți. Sau uneori, pentru … tonți! Nu am pretenția că sunt un mare cunoscător în ale muzicii, dar asta nu mă împiedică să emit niște păreri, de bun simț, zic eu, cu privire la unul dintre cele mai de notorietate concursuri de pe planetă, respectiv Eurovision. Această competiție anuală de prim rang (O, tempora!) a muzicii ușoare este organizată de țările membre ale Uniunii Europene de Radio și Televiziune (EBU/UER), organism la care este afiliată și Televiziunea Română. Din fericire, liniștire și mulțumire pentru publicul românesc, TVR nu a participat în acest an la concurs, invocând lipsa resurselor materiale, care, de la an la an, urcă tot mai sus în vârtejul unei economii europene și globale fără direcție și fără sens. Ceea ce s-a văzut pe micile ecrane la această competiție trece cu mult de domeniul normalului, al frumosului și, de ce nu, al spectacolului cu care ne obișnuiseră organizatorii de-a lungul anilor. Să nu uităm că în 1971 Abba cu Waterloo sau în 1976 Brotherhood of Man cu SaveYourKisses for Me au scris istorie în ceea ce privește muzica de acest gen, refrenele amintite fiind și azi fredonate de oameni care nici nu erau născuți atunci. Așadar, în urmă cu niște decenii, o melodie care purta marca Eurovision nu mai avea nevoie de nicio atestare, de nicio recunoaștere a valorii ei, iar autorul sau autorii intrau definitiv în galeria marilor muzicieni ai genului. Și dacă am amintit de autori sau cântăreți cum le mai spunem noi, ei bine, ce ne este dat să vedem în acești ani nebuni din mileniul trei depășește orice limită. După ce în urmă cu ceva timp eram puși în situația de a accepta ca valoare cumva absolută în muzica Eurovision-ului o fată cu barbă sau băiat cu țâțe, că nici azi nu m-am edificat ce o fi fost (de fapt, nici nu prea m-a interesat subiectul, din start catalogându-l drept o deviație a cuiva de prin structurile de conducere ale unor instituții europene), ediția 2024 ne aduce în prim plan un câștigător care nu are nici barbă, nici țâțe, nici ouă și nici ovare! Adică e non binar!Acum, să vă spun drept, cu toate că am pretenția de a fi un cât de cât cunoscător al sensurilor unor cuvinte și expresii, „nonbinarul” acesta de la Eurovision, acceptat cu mare dificultate în vocabularul meu, chiar m-a scos de pe circuitul firesc, drept dovadă fiind rândurile acestea care n-ar fi apărut dacă respectivul concurs nu o lua prin șanțuri și bălării. Lăsând la o parte calitatea discutabilă a piesei muzicale, treaba asta cu impunerea agresivă a unor reprezentanți ai minorităților sexuale pe orice palier al vieții începe să scoată din sărite majoritatea. O majoritate formată ori din bărbați ori din femei, ori din mame ori din tați. Nu am absolut nimic împotriva preferințelor sau … non preferințelor sexuale ale unui individ, consider că sub cearșaful oricăruia dintre noi nu are nimeni voie să se holbeze. Consider de asemenea că acolo, în locul cu pricina, putem fi, prin consens evident, și perverși și puritani, și homosexuali și heterosexuali, și bisexuali și … non binari. E o chestiune de intimitate care nu are ce căuta în spațiul public. Ce ar însemna dacă un câștigător al Eurovision-ului aparținând majorității heterosexuale ne-ar explica cu lux de amănunte cum și ce face el în pat, ce experimentează, cum se simte și așa mai departe? Bineînțeles că ar aduna o sumedenie de comentarii negative capitonate cu seturi mai mult sau mai puțin consistente de înjurături neaoșe. Deci la majoritate nu se acceptă, la minoritate, da! De fapt, această tendință am sesizat-o și pe la vârful UE unde „se recomandă” ca în staff-urile anumitor organisme să fie promovate cu precădere reprezentanți ai minorităților sexuale. De ce? Nu cu capul se iau acolo deciziile? Se iau poate cu anumite organe? Dacă e așa, atunci Terente al nostru ar fi fost pus nacealnic pe viață. Lăsând la o parte gluma, concluzia este extrem de clară: ori desființați Eurovision, ori veți rămâne doar cu spectatorii reprezentând anumite minorități…