Trei cauze și toate trei… – Dumitru MONACU, scriitor

Faptul că Primăria Văculești a primit de la CJ, din fondul de rezervă al județului, o sumă mare de bani (peste 300 mii lei) a stârnit oarece reacții în rândurile consilierilor peste care azi, la câteva zile de la acea ședință, s-a așezat deja praful indiferenței, al uitării și al bagatelizării unei acțiuni tratată cu o senină normalitate de către toată lumea. Astfel, în ședința cu pricina, opoziția și-a manifestat un punct de vedere (corect, de altfel!) axat însă pe efecte și nu pe cauze. Am folosit pluralul întrucât treaba asta cu repartizarea fondurilor de la centru are la bază trei cauze, asupra cărora nu se îndreaptă nicio critică (măcar) a opoziției deși situația este atât de veche și de vizibilă încât doar să fii orb, prost, indiferent sau interesat să nu le vezi. Așadar, cauzele unor asemenea desfrâuri pe banii plebei se află în anomaliile legislative care, deși sunt extrem de vechi și vizibile, nu sunt luate în calcul pentru eliminare sau corectare de către vreun parlamentar sau vreo grupare politică. Să le luăm pe rând. Prima cauză care generează și va genera blocaje financiare în conturile UAT-urilor își are sâmburele în organizarea administrativ teritorială extrem de deficitară, existând așadar comune cu câteva sute de locuitori unde singurii angajați îi găsești la … primărie! În rest, pensionari și asistați social. Știu, nu e cazul Văculeștiului, dar am folosit un exemplu extrem tocmai pentru a sublinia necesitatea unei reforme administrative. Apoi, o comună ar trebui să funcționeze, măcar parțial pe sistemul unei afaceri, pe principiul unei societăți comerciale. Ai cu ce, rămâi comună, nu ai, alipește-te la una cu posibilități, acest aspect conducând la mult mai multe oportunități și posibilități de accesare a unor proiecte, deci la accesul către surse de finanțare extrabugetare. A doua cauză care conduce la devalizarea bugetelor (locale sau naționale) își are obârșia în obiceiul deja bine cimentat în România, și anume nerăspunderea materială a niciunui angajat al statului pentru erorile comise. Aici ar fi de amintit o sumedenie de domenii și spețe care atacă pușculița de bani a țării, dar din motive de spațiu nu le voi aminti. Cert este că dacă cine greșește ar plăti din buzunarul lui și nu al statului, am avea de-a face cu mult mai puține erori … hai să le spun manageriale. În acest sens s-a ajuns în situația că dacă ești angajat la stat din partea unui partid (situație în care se află peste trei sferturi dintre bugetari!) poți da și foc la instituție, că prostul de stat, plătește! Concedieri ilegale, erori manageriale, contracte păguboase, toate, absolut toate se fac pe banii statului și nu pe buzunarul managerului sau al celui care comite ilegalitatea. Revenind la cazul comunei Văculești, cineva de acolo ar fi trebuit să plătească pentru situația gravă de blocare a conturilor care a condus la SOS-ul pentru salvarea UAT-ului. Se va întâmpla ceva? Cu siguranță, nu! Și în sfârșit, a treia cauză care iarăși nu este absolut deloc aprofundată și rezolvată de către legiuitori se referă la bipolaritatea de la vârful județelor. Cine e șeful județului? Prefectul sau președintele CJ? O comasare a celor două funcții este imperios necesară, numai că decidenții (PSD și PNL) s-au … comasat între ei! Așadar, în structura actuală, se pare că șeful județului ar fi președintele CJ. Asta, deoarece el este cu repartizarea fondurilor. O repartizare care, în primul rând, ține de coloratura politică. Ești primar de-al meu, primești. Nu ești, pa! Cam așa funcționează algoritmul de repartizare a fondurilor de la județ. Un algoritm care nu se va putea schimba vreodată. Nici inteligența artificială, nici cea naturală nu vor putea elabora un altul care să fie aplicat în mod just și coerent atâta timp cât coloratura politică este tonul care face muzica în CJ. Referitor la această ultimă cauză, mi-ar fi plăcut ca în discursurile lor, cei doi combatanți cu șanse de reușită la CJ (V. Iftime și L. Trufin) să atace și această problemă a bipolarității de la vârful județului. Cu riscul de a li se desființa în viitor funcția, includerea în discursurile lor a unui asemenea scop, corelată cu o poziție clară și hotărâtă în această privință, le-ar fi adus în mod sigur niște voturi în plus. Este evident că rezolvarea oricăreia dintre cele trei cauze prezentate este apanajul legiuitorilor, adică al parlamentarilor. În toamnă vom fi bombardați de mesajele și textele lemnoase ale candidaților pentru fotoliile pufoase de la Casa de toleranță a poporului. Credeți că va aminti vreunul, măcar în treacăt, de necesitatea reparării unor legi care nu numai că nasc clipă de clipă monștri, dar sunt și gravide nonstop? Bineînțeles că nu! Cineva spunea că în România avem legi, numai că nu sunt aplicate corespunzător. Eroare fundamentală aș zice eu și când afirm asta, vin cu argumentele prezentate mai sus. Și ar mai fi foarte multe, pe lângă cele trei cauze expuse azi, aici…