Cu siguranță filmul nu a fost inclus întâmplător în rândul artelor. Ba mai mult, i s-a găsit și locul exact în panoplia frumosului fiind așezat pe raftul al șaptelea. Faptul că cinematografia și-a găsit un loc extrem de select alături de arhitectură, dans, literatură, pictură, sculptură și muzică scoate în evidență un adevăr de necontestat și anume că „pozele mișcătoare” sau altfel spus „poveștile în imagini” au depășit cu mult granița către cunoaștere curgând în cel mai firesc mod prin albiile frumosului. Ca oricare dintre celelalte șase arte, filmul transmite mesaje, emoții, stări sufletești dar și elemente primordiale de cunoaștere a lumii interioare sau înconjurătoare. Tocmai din acest motiv nu trebuie să privim pragmatic și aplicat filmul considerându-i mesajul ca fiind un adevăr universal. Circula prin media online o listă destul de lungă cu minciunile și deformările de realitate din filmele românești, în special cele istorice. Din păcate, mulți dintre cinefilii români s-au apucat să dezavueze aceste deraieri de la realitățile istorice considerându-i pe realizatori drept niște manipulatori, diversioniști, propagandiști și alte asemenea etichete fără să socotească măcar o secundă că filmul este o ficțiune, o imagine colorată după ideea scenariștilor și a regizorilor. Da, e adevărat că nu se respectă adevărul istoric dar dacă ne interesează ce și cum a fost, atunci ar trebui să cercetăm izvoarele istorice care, până la urmă și ele au doza lor de subiectivism și părtinire întrucât se știe foarte bine, istoria este scrisă de învingători și nu de către învinși. Dacă ar fi să vorbim despre deformarea realității și să nu acceptăm această situație atunci omenirea ar trebui să-și schimbe din temelii părerile despre americani ale căror istorie scurtă și nu prea eroică, a fost zămislită la Hollywood. Din filmele lor oamenii și-au făcut o idee (deformată, firește!) despre etapele și modul de închegare a societății moderne americane. Faptul că povestea mișcătoare ne-a plăcut și ne-a reconfortat ar trebui să reprezinte marele câștig al vizionării unui film. Că nu pentru adevăr și rigurozitate călcăm pragurile cinematografelor ci pentru deconectare și relaș. Bineînțeles că realizatorii filmului, pe lângă elementele de frumos, fantezie și măiestrie mai bagă și câte o șopârlică, câte un mesaj mai mult sau mai puțin subliminal care, dacă nu e prea rupt de subiect, are menirea de a accentua anumite idei, anumite tendințe. Priveam zilele trecute filmul „Ștefan cel Mare” cu Gheorghe Cozorici în rolul marelui voievod și la un moment dat m-a mirat o afirmație care suna cam așa: „Trebuie să-i ajutăm pe munteni că doar și ei sunt români.” Or această noțiune de „român” nu exista sub nicio formă în vocabularul și în documentele din cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea. Vlah, valah sau muntean, da erau niște denumiri care ar fi corespuns realității. În acest context, cum ar fi trebuit să reacționeze cinefilul român? Să renege o operă de artă care își propunea să injecteze publicului o oarecare doză de patriotism? Categoric, nu! Faptul că regimul comunist din acele timpuri exagera în ceea ce privește propaganda nu cred să mai fie o taină azi, decât pentru nostalgicii care luau de bune toate „realizărili și documentili” vremii. De altfel, aproape toate filmele turnate în anii comunismului aveau două direcții principale, două idei de căpătâi: unitatea națională și bineînțeles, lupta socială sau cu arma în mână contra exploatatorilor adică ideea de bază a comunismului bolșevic născut la Moscova și propovăduit cu elan în țările de după cortina de fier. Majoritatea acelor filme erau vădit propagandistice și acest aspect este mult mai vizibil astăzi când românii pot compara și pot aprecia cât de cât just actul artistic desprins din cea de-a șaptea artă. Așadar, dacă e să contabilizăm erorile și deformările de realitate din filmele românești, mă tem că nu ar rămâne niciunul care să intre în categoria adevărurilor absolute. De aceea nu ne rămâne decât să zâmbim amar la fantasmagoriile prezente sau prezentate în filmele românești și să le luăm ca atare. A, și ar mai trebui să mai facem ceva: să ne delectăm cu evoluțiile de top ale marilor actori români (dispăruți cam cu toții) care au dat uneori valoare chiar și celor mai serbede dialoguri sau secvențe, demonstrându-ne cu prisosință că cinematografia, da este pe merit, artă!
Despre film și propagandă – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Editorial
Pasul mic de la informație la prostie – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre principalele motoare ale dezvoltării și emancipării omenirii este, fără doar și poate, informația. Un adevăr cunoscut în detaliu de bogata familie Rothschild,...
Editorial
Simfonia distrugerii – Virgil COSMA, jurnalist
Cu peste 30 ani în urmă, David Mustaine, genialul lider al trupei de rock Megadeth, compunea o piesă care s-a dovedit a fi premonitorie....
Editorial
Lopeți în loc de burse – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În toamna lui 1995, la puțină vreme după ce am devenit student, a avut loc cea mai amplă mișcare de protest a studenților, finalizată...
Editorial
Aventura (Park) pe banii contribuabililor – Dumitru MONACU, scriitor
Știrea conform căreia parcul de la ieșirea din Botoșani către Suceava (Aventura Park) a fost vandalizat m-a făcut să merg la fața locului ca...
Editorial
*** de la sindicat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Lingviștii estimează că, de-a lungul timpului, limba română a avut vreo două sute de mii de cuvinte (inclusiv cele ieșite din uz), ceea ce...
Editorial
Violența domestică și apartenența geopolitică – Dumitru MONACU, scriitor
Violența domestică în România își urmează, precum un râu de câmpie, cursul printre meandre, fără a se abate nici cât o centimă de la...
Botoșani
cer acoperit de nori
24.5
°
C
25
°
24.4
°
38 %
3.1kmh
100 %
lun
23
°
mar
30
°
mie
30
°
J
23
°
vin
19
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...