Se spune că primul rege al României, Carol I, iritat de poziția mereu duplicitară a unui politician român i-ar fi spus, preluând eronat o vorbă din popor: „Voi, românii, aveți două luntri în cur!”. Lăsând la o parte confuzia iscată de necunoașterea perfectă a limbii române, afirmația monarhului a scos și scoate în continuare la iveală paradoxul, prăpastia dintre rigurozitatea germană și versatilitatea românească. O trăsătură efectiv intrată în ADN-ul populației din jurul arcului carpatin care, în materie de politică, cunoaște forme din ce în ce mai evoluate, mai acutizate, și chiar mai rafinate. Poziționarea asta la cel puțin două capete s-a dovedit a fi pe undeva un mijloc de supraviețuire a neamului, dar parcă ce-i prea mult, strică până la urmă. Dacă privim în istorie, vom vedea că strămoșii noștri au dat-o la întors și cu romanii și cu anumite popoare migratoare, și cu turcii și cu rușii, polonii sau austriecii, iar mai nou, în cel de-al Doilea Război Mondial și cu nemții și cu aliații. De foarte multe ori această poziționare deloc stabilă avea la bază un argument destul de sănătos, de altfel: ne dăm cu învingătorii. Că uneori tocmai preconizații învingători erau învinși, nu însemna altceva decât lipsa de viziune sau de realism a conducătorilor. Era ca un fel de joc de noroc în care mizam cam totul pe un perdant. Efectele acestor erori încă le mai resimțim și astăzi dacă e să privim teritoriul românesc, dar și caracteristicile poporului plimbat pe la toate ușile marilor puteri de către niște aventurieri, nătângi sau nepricepuți. Și totuși, vreme de aproape 50 de ani, adică din 1945 până în 1989, românii nu au mai stat cu fundul în două luntri, ci și-au înghesuit șezuturile pe scaunul tare ca piatra oferit de „poporul frate și prieten” de la nord. Riscul de a nu mai căpăta o gaură în respectivul organ a condus la o supunere cvasitotală a românilor. Pentru că stabilitatea sau rigurozitatea tuturor acțiunilor acestui popor erau asigurate ori de către șenilele tancurilor rusești, ori de către încărcătoarele burdușite și rotunjite ale „kalașnikoavelor”. Dar iată că a venit anul 1989 și marele frate de la răsărit, năuc de votcă și putere a adormit nițel și astfel lumea din interiorul Cortinei de fier a început să respire minunatul aer de democrație și libertate. O democrație despre care nu prea se știa mare lucru. Astfel, vreme de vreo douăzeci de ani, românașii noștri au orbecăit pe căile ecconomiei de piață și ale democrației până când, văzând că sub aceste două umbrele unii băieți deștepți fură avutul statului nu cu ambele mâini, ci cu vagonul și basculanta, s-au gândit ei că altceva trebuie în țara asta. Drept urmare, ghidați de alți băieți deștepți cu ochii albaștri specialiști în manipulări și diversiuni, s-au decis: suveranismul. Adică noi, prin noi înșine (nu, în acest caz nu faceți legătura cu deviza liberală!) să ne impunem în Europa și în lume. Asta, în condițiile în care deja aparțineam Europei inclusiv prin legislația UE, iar în lume, ce să mai spun din moment ce nu există țară pe acest glob în care să nu găsești măcar un român? Cum în orice competiție trebuie să ai măcar un adversar, un dușman sau un rival, suveraniștii au venit din prima cu el la pachet: globalistul! El suge sângele poporului, el ne exploatează! Atât de mult încât fără să vreau îmi vine în minte vorba aceea, cu diferența dintre comunism și capitalism: pe vremea comunismului exista exploatarea omului de către om, acum e invers! Am stat și m-am gândit adeseori cam ce țară, ce vor, ce își doresc suveraniștii. Oricât de mult am analizat acest aspect, concluzia e aceeași: ei vor, pe de o parte, un sistem draconic, etatizat până în măduva oaselor, o dictatură și un tătuc dar, pe de altă parte, își doresc menținute toate câștigurile de după 1989. Adică să plece afară la muncă sau în excursie când vor ei, să beneficieze de fonduri europene grase, să fie apărați de NATO în caz că ungurii vor să ne ia Transilvania și rușii Moldova, să-și trimită copiii la carte în Anglia, SUA, Danemarca sau alte state, să aibă cât mai mulți euro și dolari (ruble, nu prea vor, drăguții de ei!), să aibă parte de un nivel de trai precum vesticii și nicidecum precum rușii sau nord-coreenii. Da, cu nord-coreenii am exagerat nițel, dar acolo, în „țara dimineților liniștite” suveranismul a atins cele mai înalte culmi de progres și civilizație. Acolo trăiesc cei mai aprigi suveraniști de pe Pământ! Așa cum trăiesc ei, adică fără nicio libertate, cu mâncarea la cazan sau pe sponci, fără rețele de socializare, fără posibilitatea de a ieși din țară, fără sute de canale TV, fără dreptul la o opinie, fără vise, fără idealuri. Și revenind la luntrea cea în două funduri, cred că ați înțeles acum legătura dintre suveraniștii și această străveche preocupare a românilor de a fi dualiști, versatili, la două capete, adică. Aproape că e o deviză, un slogan. „Vrem cu fundul în două luntri!” Și dacă m-am tot învârtit în acest editorial în jurul respectivei vorbe de duh a românului, închei rândurile de față într-un registru asemănător, adică folosind un alt posibil slogan: grijă mare să nu cădem din lac în puț!
Suveranismul și luntrile românilor – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Rusia ne-a returnat AUR-ul. Atacul Rusiei asupra Poloniei, turnesol pentru Simion – Cristian Pantazi, jurnalist
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
Editorial
Mai întâi, omoară știrile. Apoi, fă ce vrei – Cătălin MORARU, redactor șef
Redacţia -
Aveam de gând să scriu despre dispariția jurnalismului de bună credință, aspect văzut ca o necesitate de clasa politică, aproape în integralitatea ei, ca...
Editorial
Taxe europene, servicii românești – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
În încercarea disperată de a echilibra un buget din ce în ce mai costeliv, guvernanții au sporit birurile pe pensii, deși este și incorect,...
Editorial
Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune...
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Editorial
Pasul mic de la informație la prostie – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre principalele motoare ale dezvoltării și emancipării omenirii este, fără doar și poate, informația. Un adevăr cunoscut în detaliu de bogata familie Rothschild,...
Editorial
Simfonia distrugerii – Virgil COSMA, jurnalist
Cu peste 30 ani în urmă, David Mustaine, genialul lider al trupei de rock Megadeth, compunea o piesă care s-a dovedit a fi premonitorie....
Botoșani
cer acoperit de nori
20.1
°
C
20.5
°
19.4
°
61 %
4.1kmh
96 %
S
25
°
D
24
°
lun
16
°
mar
24
°
mie
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...